Suflet dăruit

Capitolul zece.

Acesta îmi da drumul încheieturilor și cu o mana ma apuca dur de par, icnind imediat de durere. Ma trage după el, însă nu pot vedea foarte multe, îmi văd doar picioarele care se chinuie sa țină pasul.

Într-un număr de secunde, ma văd trântită intr-o camera întunecată. Sub mine simt podeaua rece de lemn, și icnes când spatele gol o atinge. Ma scol in șezut, cu picioarele îndoite la piept și mâinile incolacindu-se in jurul lor. Stiu ca am dat-o in bara, probabil ca acum vrea sa se răzbune. Tot corpul îmi tremura si sunt intr-o alarma ce nu se mai sfârșește. Ii văd forma corpului in camera, acesta inchide usa. Și îl simt apropiindu-se de mine, podeaua scârțâind sub pașii săi grei. Aceste se învârte in jurul meu cu pași lenți și apăsați, inima mea micsorandu-se cu fiecare scartait de parchet.

Ii simt degetele intrând in parul meu, iar pașii săi nu se mai aud. Își trece degetele prin parul meu, calmandu-mi scalpul in urma semi masajului său. Degetele sale sunt din ce in ce mai dure, acestea începând ușor sa tragă de parul meu. Ochii mei se închid strâns din cauza durerii. Mana sa îmi apuca tot parul in pumn, și trage atât de tare de el, încăt ma face sa ma ridic in picioare. Își încolăcește parul in jurul pumnului sau, și ma trage spre el. Corpul meu gol e cu spatele la el, și simt cum distanța dintre noi nu mai exista, atunci când îmi simt pielea goala, atingând materialul dur al blugilor săi. Ii simt celălalt brat in jurul gâtului meu, lipindu-mi spatele de pieptul sau tare. Inima simt ca vrea sa iasă din piept, iar creierul nu mai cooperează deloc. Tremuratul corpului meu parca nu se mai opreste, iar obrajii mei i-au aproape foc. Simt o stare ciudata in stomac, și nu înțeleg dacă îmi place sau îmi displace. Pielea mea se face de găina iar parul se zbârlește pe mine atunci buzele sale trec pe lângă gâtul și urechea mea, lăsând o dara de aer cald in urma.

„De ce ești atat de complicata?" Propozitia iese ca și un mârâit răgușit din gura sa. Mi-am trecut limba peste buze, acestea tot uscandu-se, simtind caldura din ce in ce mai tare. Intr-o fracțiune de secunda, ma simt lipita de perete și icnes din nou când spatele meu atinge peretele rece. Acesta sta in fata mea, sânii mei sunt lipiți de pieptul sau tare, iar soldurile sale se împing in ale mele. Parul meu este liber, și mâinile sale sunt de o parte și de alta a capului meu.

Ochii lui se plimba pe trăsăturile feții mele, iar eu rămân blocata, privindu-l in ochi. Fata lui era atat de aproape de a mea încât respirația sa, se lovea de obrajii mei. Pieptul său se ridica și se lasă, într-un mod grav.

Pierdută, asta este cuvântul ce mi se potrivește. Încercând sa lupt cu situația, dând zero rezultate. Inima mea fiind la conducere, însă ea nu e deloc rațională, ea încalcă regulile creierul mereu. E greșit sa mai simt și altceva inafara de frica? Ce îmi transmite aceasta persoana, ce se întâmpla cu mine.

Un mârâit grav ma face atenta, iar in următoarea secunda, palma sa lovește animalic peretele. Tresar la acțiunea sa, însă nu pot face nimic, sunt complet amorțită, nu pot sa ma misc. Normal as încerca sa ies din acea „închisoare" dintre el și perete, dar acum nu înțeleg. Cred ca îmi place sa stau in acel loc, intre perete și el. Dar e totul greșit, e greșit sa simt asta, dar nu am cum sa ma opun, ma simt neputincioasa din toate punctele de vedere.