Suflet dăruit

Capitolul unsprezece.

Ochii lui ii privesc adânc pe ai mei, confuz. Icnes și îmi mut capul intr-o parte, cu privirea in pamant. Pielea mea se face de găina atunci când ii simt respirația pe gâtul meu. Pentru o secunda se simte placut dar in următoarea îmi aduc aminte de ultimul moment asemanator iar teama și panica se instaleaza.

O usa trântită foarte tare se aude, făcându-ma pe mine sa tresar iar el doar își inclesteaza maxilarul. Îl privesc speriata, dar cu o oarecare dorința sa fie cine îmi doresc eu sa fie. Niciodată nu am trăit asemenea sentimente sau experiențe, le-am regăsit doar in cărți. Probabil asta ma atrage la aceasta situație, probabil sunt chioara și nu văd realitate, traind intr-o carte care s-ar putea sa se termine rau pentru mine. Nu sunt sigura ca vreau sa plec, însă ma tem sa rămân. Vreau sa descopar acest om, cine este el de fapt, ce este vreau sa spun. De ce locuiește aici, într-un castel l-as putea numii.

Se uita la mine, și isi duce degetul arătător spre buze, ochii săi parca explicându-mi. Acesta trage silențios cearceaful de pe pat, și ma acoperă cu el, nudul meu fiind acum invizibil. Ma trage după el, pana la usa camerei, și îmi face semn cu mana sa stau pe loc. Îl ascult și rămân pe loc. Corpul meu tremura din toate încheieturile. O mică teama ca ceva rau se v-a întâmpla clocotea in subconștientul meu. Înghet pe loc într-un fel, ca și atunci când ești mic și îți este al naibii de frica de fantome, și crezi ca una e la tine in camera, iar tu pur și simplu îngheți sub pătura. Respirația mea a devenit agitata și puțin gălăgioasa.

Aud o bubuitura iar apoi liniște și inima mea parca iese din piept. Ne mai având stare, ma îndepărtez ușor de ușă curioasa, picioarele mele urmărind chiorâș pașii pe care Harry ii făcuse înaintea mea, ghidându-ma mai mult după sunetul de mai devreme. Trec de câteva ușii care deschid camere și ocolesc măsuța cu un cactus imens. Simt atmosfera tensionata, și îl găsesc cu privirea pe Harry aplecat in vine, curățând de pe jos o vaza sparta. Parul sau creț atârnând pe lângă fata sa concentrata pe cioburi. Îmi ridic privirea la persoana de lângă Harry, și îl văd pe băiatul de la petrecere. Și imediat îmi apar in minte imagini dure cu el. Picioarele mele fac pași in spate, creierul meu transmițând semnale și corpul meu înfiorandu-se, pielea fiind de găina. Imagini urate cu el îmi apar in minte, cu mult sânge și eu țipând. El ma observa iar fata sa încruntată parca se relaxează, colțul buzei sale fiind ridicat in sus.

„Trebuia să-mi iau costumul albastru!" Iese din gura acestuia cu un zâmbet arogant pe fata uitându-se in ochii mei. Harry își ridica privirea spre el. „De ce nu mi-ai zis ca avem musafiri?" Acesta spune dand din cap privindu-l. Harry își întoarce capul spre mine, ochii lui fiind închiși, parca enervat de situație și de faptul ca nu l-am ascultat, și când își deschide ochii, privirea lui parca mă îngroapă.

Harry se ridica, și se pune in fata lui, el fiind foarte amuzat. Îl privește pe Harry cu același zâmbet tâmp. Harry și el aveau aceasi înălțime, și aproape aceasi construcție pot spune. Atmosfera devine din ce in ce mai tensionata, și liniștea asta ma sperie. Ei stau unul in fata altuia, el având același zâmbet pe fata dar Harry foarte serios scoțând la evidentă maxilarul încordat. Privirea sa pare sfidătoare, asa cum nu l-am mai văzut. Tresar atunci când Harry își ridica mâna spre el, dar ma calmez când văd ca doar îl apuca de brat și îl trage spre usa care duce afara, acesta lăsându-se dus de Harry. Deschide usa și îl împinge pe aceasta afara, fiind in fata ușii, același zâmbet enervant pe fata, ma privește din nou și clipeste dintr-un ochi, tresar când Harry ii trântește usa in fata.

Se întoarce spre mine, privirea sa fiind in fata sa, evitând sa ma privească. Maxilarul sau fiind la fel de încordat dar cu fiecare pas cu care se apropie, pot observa mai clar fiecare mușchi încordat de pe fata sa, cuta dintre sprâncene care îl face mai dur de cât este.

Acesta ma apuca de mâna strans și ma trage după el, pașii lui sunt mari, iar eu trebuie sa fug ca sa nu fiu taraita in urma sa. Coboram scări, multe scări, dar într-un final se oprește in fata unei ușii din lemn vechi. Usa este foarte mare si are un lacăt mare la încuietoare. Acesta deschide usa și intr-o clipa ma găsesc înăuntru, in întuneric, trântită pe asfaltul dur și rece, aceasta închide usa și atunci când aud lacătul inchizandu-se ma panichez. Ma ridic in picioare și alerg spre usa. Bat tare in ea, miile de lacrimi curgând pe fata mea, frica de întuneric accentuându-se cu situația. „Harry!" Strig tare ca și cum viața mea depinde de asta, și strig disperata din nou și din nou și din nou însă in zadar, el nu vine. Continui sa bat cu palmele in usa iar usa se deschide. Cu ochii împăienjeniți îl văd pe el, și brațele mele se arunca intr-o îmbrățișare. Acesta răspunzând iar eu ma calmez imediat, inima mea bătând la fel de tare.

După câteva zeci de secunde ma retrag, iar el se apleacă luând de jos doua paturi mari și groase alături de o perna. El intra înăuntru și aseaza pătura pe jos, pune perna și cealaltă pătura peste ea.

„Esti pedepsita." Acesta spune sec. Intra și el înăuntru închizând usa in urma sa și se aseaza pe asfaltul rece, spatele sau lipindu-se de perete.