Prolog.

932 54 4
                                        

***

– Întrebarea este de ce trebuie să lipsești mereu? E important pentru mine de data asta, iar tu ești iubitul meu, ar trebui să mă susții! Lacrimile se strâng în colțul ochilor săi albaștri.

– Am treabă, nu pot sa vin. Mă ridic de pe scaun și scot cheile din buzunar.

– Mereu spui același lucru, ce ar putea fi mai important decât ziua mea de naștere? Se ridică în picioare gesticuland rapid. Ochii mei se rotesc. E atât de inconștientă sau copilăroasă, e vampir, de ce ar vrea un tort cu o vârsta greșită, muzică proastă, și adolescenți fără minte.

– Maturizează-te, și când vei reuși sună-mă, atunci vom sărbători. Mă îndrept spre ușă, și simt scaunul lovindu-mi spatele. Ma întorc, și o găsesc cu ochii roși, colții ei ieșind ușor, părul ușor ciufulit, ceea ce nu se  întâmplă prea des când vine vorba de ea, când spui Julia spui totodată perfecțiune.

Se apropie de mine, iar într-o secundă e în fața mea, furioasă fără urmă de control, pregătindu-se să facă greșeală vieții ei. Mă împinge, și brusc spatele meu lovește brutal peretele. Simt cum ochii mei și-au schimbat culoarea, împrăștiind alarma de furie în tot corpul. Mâinile mele urcă rapid spre gâtul ei, ridicând-o și împingând-o puternic în celălalt colț al camerei. Se ridică și aruncă cu masa spre mine, dar o prind înainte să mă lovească. Rup un picior din masă, și îl înfing în piciorul ei, corpul ei lovind podeaua și ochii ei închizându-se imediat, fiind liniște totală.

***

Acesta este începutul, spuneti-mi parerea voastră, cum vi se pare? Urmează capitolul unu!

Suflet dăruit Povești de care să fii obsedat. Descoperă acum