Prolog.

929 53 4
                                    

***

– Întrebarea este de ce trebuie sa lipsești mereu? E important pentru mine de data asta, iar tu ești iubitul meu, ar trebuii sa ma susții! Lacrimile se strâng in colțul ochilor săi albaștri.

– Am treaba, nu pot sa vin. Ma ridic de pe scaun și scot cheile din buzunar.

– Mereu spui același lucru, ce ar putea fi mai important decât ziua mea de naștere? Se ridica in picioare gesticuland rapid. Ochii mei se rotesc. E atat de inconstienta sau copilăroasă, e vampir, de ce ar vrea un tort cu  o vârsta greșita, muzica proasta, și adolescenți fără minte.

– Maturizează-te, și când vei reuși suna-ma, atunci vom sărbătorii. Mă îndrept spre ușă, și simt scaunul lovindu-mi spatele. Ma întorc, și o găsesc cu ochii roși, colți ei ieșind ușor, parul ușor ciufulit, ceea ce nu se prea întâmpla când vine vorba de ea, când spui Julia spui tot odată perfecțiune.

Se apropie de mine, iar nici intr-o secunda e in fața mea, furioasa fără urma de control, pregătindu-se sa facă greșeală vieții ei. Ma împinge, și brusc spatele meu lovește brutal peretele. Simt cum ochii mei și-au schimbat culoarea, împrăștiind alarma de furie in tot corpul. Mâinile mele urca rapid spre gâtul ei, ridicând-o și împingând-o puternic in celălalt colț al camerei. Se ridica și arunca cu masa spre mine, dar o prind înainte sa ma lovească. Rup un picior din masă, și îl înfing in piciorul ei, corpul ei lovind podea și ochii ei închizându-se imediat, fiind liniște totală.

***

Acesta este începutul, spuneti-mi parerea voastră, cum vi se pare? Urmează capitolul unu!

Suflet dăruit Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum