Aruncată în vis

Paisprezece

   — Cred că ar mai trebui şi să lucrăm, murmură Chris cu buzele încă lipite de ale mele.

—    Poate, aprob şi eu pe jumătate. Dar mai stai puţin.

  Sub sărutul nostru jucăuş, zâmbi malefic înainte de a-şi apăsa buzele mai puternic peste ale mele. Se aplecă spre mine cât mai mult, făcându-mă să mă las pe spate peste biroul masiv. Buzele lui păreau să se îmbine perfect cu ale mele, săruturile prinzând mai multă emoţie şi pasiune.

  — Mă simt aruncată în vis, şoptesc ameninţând să rămân fără aer când el se opri din sărut. Cu toate că nici acum nu îmi eliberă buzele pe deplin.

  — De ce? întrebă chiar înainte să-mi muşte buza inferioară.

  — Dacă mi-ar fi spus cineva acum o săptămână că aş avea curajul să-ţi vorbesc i-aş fi răspuns că nu e deloc o glumă bună. Iar acum sunt aici, cu tine, singuri, vorbim şi pe deasupra ne sărutăm. Ca să nu mai adaug chestia cu lupul.

  Din nou i-am simţit un zâmbet lărgindu-se sub buzele mele. Dar de data asta nu mai era aşa de malefic. Nu, era dulce şi avea în el ceva... nu ştiu. Ca un fel de căldură sau ceva asemănător.

  — Poate e un vis, încercă el să mă tachineze.

  — În nici un caz! protestez. Am avut o mulţime de vise, iar acesta e cel mai real. Şi dacă o să mă trezesc în curând în patul meu de acasă, singură, am să intru în depresie, iar tu vei fi responsabil pentru nebunia mea timpurie.

  — Mai nebună de atât n-ai cum să fii, încercă să mă liniştească. Şi nu e un vis. Ar însemna să mă trezesc şi eu şi nu vreau. Şi chiar dacă ar fi, atunci aş dormi o viaţă în situaţia asta.

  Acum era rândul meu să zâmbesc. Şi să constat că acum ne oprisem din munca noastră. Mă rog, nu chiar muncă, dar înţelegeţi voi. Mi-am apropiat buzele de ale lui – acum era rândul meu ‒ şi l-am sărutat cât de pasional am fost în stare. Şi fără să-l muşc.

  Buzele lui erau aşa cum le visasem nu de mult. Delicate, nu genul acelea de buze mari şi cărnoase. Jem şi Mark le aveau aşa şi de fiecare dată când m-am sărutat cu ei aveam impresia că o să mă înghită. Uram genul buzelor cărnoase. Mă trimiteau cu gândul la botox sau implanturile cu silicon în buze.

  Nu, Chris avea buze delicate, moi, nu pufoase să mă înec cu ele. Şi să nu vorbesc de gust! Dacă până acum săruturile mi se păreau greţos de dulci, cu el era altfel. Buzele lui aveau un gust sărat, sau mai bine spus dulce-acrişor, cu o discretă aromă de fum de ţigară.

  Cum am spus, visasem asta o dată, dar atunci fugeam de un şarpe şi în mijlocul unui peisaj rupt din filmele de groază, iar noi ne sărutam. Şi atunci avusesem impresia că buzele lui aveau acelaşi gust. Ba chiar mă trezisem cu acel gust pe buze. Dar mă rog, la momentul acela erau doar vise. Acum e ceva real. Noi eram reali şi ne sărutam pe bune, nu doar în vis.

  — Ciupește-mă, îi spun.

  Se depărtă pentru a mă privi confuz.

  — De ce? se miră el.

  — Să mă asigur că e totul real.

  — N-am trecut peste faza cu visul? chicoti el.

  — Vreau să fiu sigură.

  Chris încă chicotea, dar s-a supus şi m-a ciupit de braţ.

  Au! Da asta da ciupitură. Sper doar să nu fi lăsat semn.