Aruncată în vis

Douăzeci

    Camera lui Chris nu era deloc aşa cum mă aşteptam. Pot spune că am fost surprinsă când mi-a deschis uşa celei de-a patra camere de la etaj. Dacă eu mă aşteptam la o cameră excesiv de curată, lipsită de postere, cu mobilă simplă, aşa cum întâlneam în romanele mele, ei bine n-am avut parte nici de asta.

  Nu se încadra nici în extrema camerelor a căror pereţi sunt plini de postere cu maşini sau fete în bikini pe motociclete sport, cu haine aruncate peste tot şi totul împrăştiat aşa cum vedeam în majoritatea filmelor cu adolescenţi.

  De fapt camera lui era una... foarte normală. Cam la fel ca şi camera mea, era mobilată doar cu strictul necesar, adică un pat, un dulap, biroul, un fotoliu şi două scaune dintre care unul se afla la birou, iar celălalt servea pe post de cuier, având pe el atârnate câteva cămăşi. Patul era făcut, deşi se vedea că fusese o muncă de băiat, iar în mijlocul lui se afla un laptop lăsat neglijent. Uşa dulapului era uşor întredeschisă şi dacă mă uitam mai bine, atunci sigur aş fi văzut hainele îndesate acolo cu forţa. Exact ca şi la mine, înainte să le împachetez.

  În locul unde în camera mea se afla măsuţa de toaletă, la el era amenajat un sistem audio, homecinema, iar deasupra avea o bibliotecă, care dacă la mine era plină cu cărţi, la el era plină cu CD-uri muzicale.

  Nu ştiu de ce mă aşteptam să fie o cameră excesiv de în ambele sensuri. Era o cameră absolut normală ca orice adolescent. Cred că trebuia să mă las de cărţi, măcar pentru o vreme.

  — Eu, mă duc să-mi schimb hainele şi vin imediat, spuse Chris după o mică pauză. Simte-te ca acasă.

  În tot acest timp se bâlbâi, iar asta m-a făcut să-mi întorc privirea spre el. Faţa lui începea să prindă o nuanţă ciudată de roşu, dar nu am spus nimic. Doar i-am adresat un mic zâmbet şi am încuviinţat, iar el se îndreptă spre uşă.

  — Poate ar trebui să alegi ceva negru, dar comod, îi spun când era gata să iasă pe uşă.

  — Negru? De ce? întrebă surprins.

  — Nu ştiu. Aşa mi-a venit.

  Pentru o clipă mă privi nedumerit, dar apoi ridică din umeri şi ieşi din cameră, lăsându-mă singură. Trei secunde mai târziu auzeam apa de la duş cum curge într-o cameră alăturată, cel mai probabil baia. Adică normal că era baia, că doar nu făcea duş în camera părinţilor.

  Eu în timp ce aşteptam, m-am decis să studiez biblioteca muzicală al lui Chris. Era destul de impresionantă. Avea o variaţie uriaşă de genuri muzicale, de la clasic la pop şi rap. De la Rock din ani '50, '60, la muzica anilor '70 şi '80. până la Adele, Snoop Dogg şi Justin Timberlake. Avea muzică country şi chiar şi jazz. Chris nu-mi părea genul de persoană care să asculte country. Avea albume originale sau descărcate de pe internet şi etichetate cu numele. Erau aşezate după preferinţe din câte mi-am dat seama.

  Unele albume erau ediţie limitată sau chiar unicate. Unele erau încă nelansate şi asta m-a făcut să mă întreb cum de pusese mâna pe albume originale care încă nici nu erau lansate.

  Printre ele se număra şi noul album al lui Justin Timberlake, album care trebuia să apară abia în iarnă, adică nu mai devreme de şase luni. Iar albumul părea să fie deja ascultat.

  N-am rezistat tentaţiei şi am pus CD-ul în sistemul audio, pornindu-l. Camera se umplu de acordurile unei piese necunoscute mie şi de vocea bine cunoscută a lui Justin Timberlake.

  Uşa se deschise, dar nu m-am întors. Ştiam deja că voi da de Chris.

  — Colecţia ta muzicală este impresionantă, spun fără să mă întorc.