Yoonkook: Pictează-mă în Roz

Prolog

Yoongi povestește:
Stropii abundenți de apă îmi întunecă privirea și îmi îngreunează deplasarea. Voi întârzia din nou, nu că nu s-ar fi obișnuit deja cu asta. Apa îmi îmbibase hainele, făcându-le să atârne pe mine, iar trupul îmi îngheța încetul cu încetul. Pălăria pe care o aveam pe cap nu reușea deasemenea să mă protejeze, părul meu fiind ud.
M-am izbit de ceva tare, masiv și m-am clătinat instant. Pe sub borurile pălăriei am putut să zăresc un chip tineresc și niște ochi căprui, arămii ca frunzele de toamnă, ochi care mi-au captat complet atenția.
- Îmi pare rău, domnule, s-a scuzat el, pe buze apărându-i un zâmbet, făcându-l să pară mult mai tânăr. Păreți grăbit așa că nu o să vă rețin mult.
Mi-a îndesat un fluturaș în buzunarul jachetei și a eliberat drumul, nu înainte de a-mi face cu mâna. Mi-am afundat degetele în buzunar asigurându-mă că e adevărat. Că acel chip poate exista în această lume păcătoasă.
  Așa a început totul. De la o zi ploioasă pe o stradă aglomerată din Seul și de la un pictor pe ale cărui mâini îmi voi lăsa întreg sufletul, care îmi va defini fiecare cotitură a vieții într-un mod înfiorător și totuși surprinzător.
Am surâs în urma amintirii, pașii mei înaintând prin râul ce se formase deja la picioarele mele, putând deja să simt mirosul acut de vopsele.