Yoonkook: Pictează-mă în Roz

Capitolul 6.

Yoongi povestește:
A rămas liniștit la o masă, așteptându-mă să îmi termin programul de muncă, îi puteam simți privirea arzându-mi ceafa. Încă nu îmi pot reveni. Nimeni nu mă mai poate sustrage din această stare de euforie, toate lucrurile care se petrec în jurul meu fiind paralele cu mine. În afară de glasul șefului care m-a chemat la el autoritar. Am abandonat pianul și am intrat în biroul său.
Am intuit că asta se va întâmpla de la bun început, dar asta nu m-a oprit, ba din contră m-a ambiționat mai tare. Muzica mi-a fost apreciată, pentru câteva minute ce-i drept, dar cineva mi-a ascultat-o. El a făcut ca asta să devină realitate.
- Cine este băiatul care a cântat, m-a întrebat în locul moralei caracteristice.
- Un prieten, am răspuns instantaneu, uimindu-mă și pe mine ușurința cu care am rostit acel cuvânt, deși nu am avut niciun prieten.
- Transmite-i că e bine venit oricând să cânte în restaurant, m-a înștiințat. Pentru azi ești liber.
Am răsuflat ușurat atunci când am ieșit. Locul meu de muncă rămâne intact. M-am reîntors la Jungkook care își frământa mâinile pe sub masă. I-am cuprins umerii cu palmele, făcându-l să tresară.
- Ești bine, hyung, m-a întrebat.
- Da, sunt bine, i-am zâmbit. Șeful meu își dorește ca tu să mai cânți la noi în restaurant deoarece consideră că ai o voce superbă.
Și-a lăsat capul în jos, primind cu greu complimentele. L-am mângâiat pe cap, gestul uimindu-mă atât de pe el cât și pe mine. Mi-am retras-o imediat.
- Mulțumesc, hyung. Mi-ar plăcea să mai cânt alături de tine.
Am încetat să mai sper că voi auzi o piesă scrisă de mine cântată de cineva, el mi-a desprins acea speranță din nou. Mi-ar plăcea ca fiecare melodie compusă de mine să fie cântată de el.
- Sunt liber, vrei să facem ceva, l-am întrebat, chipul luminându-i-se.
Pare un copil uneori și o persoană extrem de matură în unele situații. Poate asta îl face diferit de restul, deși tind să cred că e mai mult de atât.
- Vrei să vi la mine să vedem un film, mi-a propus.
- Sigur, am acceptat.
Am părăsit restaurantul urmând să intrăm într-un supermarket, Jungkookie-ah susținând faptul că nu putem vedea un film fără gustări. Am ieșit din supermarket cu două sacoșe pline, ultima destinație fiind atelierul. Mi-a deschis ușa, eu urmându-l. Am traversat prima încăpere, băgând de seamă că tabloul cu Jimin fusese deja vândut, apoi următoarea care în lumina slabă părea înfiorătoare, camera lui fiind imediat după. Era o cameră mică, dar spațioasă, cu un pat în mijlocul încăperii, un șefonier și un birou, lumina provenind printr-o mică fereastră. Simplă asemeni lui, însă atât de caldă și primitoare.
- Fă-te comod, mi-a spus în timp ce a pornit laptopul.
Mi-am desfăcut jacheta, acesta oferindu-se să mi-o pună în cuier.
- Vrei să vezi vreun film anume, hyung, m-a întrebat așezându-se în pat lângă mine, greutatea trupului său zgâlțâindu-mă cu tot cu saltea.
- Nu.
Nu mă puteam gândi doar la cât de apropiați eram unul de altul. E complet imoral, suntem amândoi doi bărbați și totuși gândul meu e la cum ar fi sărutul său, cum m-ar face să mă simt acele buze pline și rozalii. Mi-am inhibat cât mai bine aceste gânduri și am încercat să mă concentrez la filmul pe care tocmai îl pusese. Unul istoric cu samurai și despre o dragoste profundă și neîmpărtășită.
Dintr-o dată oboseala a pus stăpânire pe mine, mi-am simțit capul greu și mi l-am sprijinit de umărul său.
Jeon povestește:
Nici 20 de minute nu trecuse din film când l-am simțit pe hyung sprijinindu-se de mine și adormind imediat după. Am surâs, ochii poposindu-mi asupra chipului său liniștit. E cea mai frumoasă priveliște pe care am văzut-o vreodată. Bretonul verde îi cădea într-o parte acoperindu-i jumătate din chipul palid, aproape alb și buzele îi erau întredeschise, parcă îndemnându-mă să fac ceva necuviincios și complet ilegal.
Am oprit filmul care continua să se deruleze și mi-am apropiat chipul de al său, inima accelerându-și ritmul normal. Mi-am lipit buzele de scalpul său, cât mai ușor posibil, suficient cât să nu-l trezesc. L-am acoperit cu o coveltură și l-am îmbrățișat, căldura trupului său aducându-mi o stare de bine. E prima oară când dorm cu cineva  în același pat, asta fără să facem dragoste înainte de asta. Niciodată nu m-au atras femeile, nu le-am văzut mai mult decât ca pe niște modele pentru picturile mele. Niciodată nu am iubit pe nimeni, dar cu hyung e altfel. El nu e femeie, însă mă simt mai atras de el decât de oricare alta. Mi-aș dori ca și el să simtă la fel. Mi-am închis ochii, străduindu-mă să adorm. 
Ceea ce m-a trezit a fost mișcarea lui hyung în brațele mele. Era acolo, exact așa cum adormisem. Am zâmbit.
- Nu mai rânji ca un idiot, mi-a spus, anunțându-mă că se trezise deja.
Am râs.
- Bună dimineața, hyung.
Ochii lui s-au deschis larg, lovindu-mă cu cel intens negru cât și cel mai misterios.
- Neața, Jungkookie-ah,  s-a frecat la ochi încă somnoros. Îmi cer scuze că am adormit și nu am putut vedea tot filmul.
Sincer să fiu, am dormit mai bine ca niciodată. Aș vrea să mă trezesc astfel în fiecare dimineață, cu el în brațele mele, oferindu-i toată dragostea mea care cu fiecare clipă devine din ce în ce mai puternică.
- E în regulă, hyung, l-am liniștit. Putem face asta și altă dată.
- Cât este ceasul, a întrebat.
Mi-am luat telefonul de pe noptieră, verificând.
- 7:30.
Expresia chipului său s-a schimbat și a sărit cât de repede a putut din așternuturi.
- Am întârziat, m-a înștiințat.
Am râs văzându-i așa impacientat și el mi-a aruncat o privire urâtă care -a făcut să înghit în sec. L-am condus până la ieșire.
- Ne vedem mai târziu, hyung.
I-am zâmbit și el mi-a răspuns la zâmbet.