Yoonkook: Pictează-mă în Roz

Capitolul 23.

Jeon povestește:
  Nu voi renunța niciodată la el, orice s-ar întâmpla. Voi lupta să îl păstrez lângă mine pentru totdeauna. L-am strâns la pieptul meu simțindu-i trupul cald, fierbinte, asigurându-mă că nu a fost doar un vis. L-aș întreba de ce a făcut-o, însă nu mă plâng. Nu o fac pentru că ador să îl pot atinge, oricât de puțin aș putea și m-ar lăsa. Gemetele alea, nevoia disperată pe care o avea de mine seara precedentă m-au făcut să rânjesc.
  - Nu mă mai privi astfel, a replicat având încă ochii încă închiși și luându-mă prin surprindere. 
  - Așa cum, hyung, am întrebat jucându-mă în părul său ca de mentă, verde proaspăt și curat.
  Doar imaginându-mi că într-o zi aș putea face dragoste cu el îmi face inima să bată ca la maraton. Dar asta rămâne la nivelul unei fantezii. Și-a întredeschis ochii, acel negru acaparându-mă asemeni unei găuri negre.
  - Ca un tâmpit, a spus rece aducându-mi un zâmbet leneș pe buze.
  Mi-am apropiat chipul de al său, nasurile noastre atingându-se.
  - Doar privesc cea mai frumoasă făptură de pe pâmânt, am spus lucru care l-a făcut să roșească.
  Atât de drăguț, am surâs și am încercat pe cât de mult posibil să păstrez această imagine pe retină cât mai mult timp.
  - E timpul să ne trezim, a schimbat el subiectul și a încercat să coboare din așternuturi, dar l-am prins în brațele mele, imobilizându-l.
  - Dar vreau să mai stau cu tine, m-am plâns asemenea unui copil ceea ce l-a făcut să zâmbească.
  - Jungkook, m-a certat cu blândețe. Astăzi trebuie să începem filmările pentru " Blood, sweat and tears", a rostit arătând speriat.
  - Nu-ți face griji, hyung, am încercat să îl încurajeaz. Va fi bine, l-am asigurat și l-am sărutat apăsat pe creștet.
  Doar acest hop îl mai avem de străbătut după care vom afla care va fi deznodământul efortului și a muncii noastre. Îmi doresc să-i pot realiza visul, îmi doresc ca întreaga lume să-i asculte muzica pe care o creează. Doar 100 de persoane au vizualizat live-ul postat de Namjoon-hyung. Doar atât. Probabil acest lucru l-a descurajat.
  - Vom reuși, dacă nu acum, probabil mai târziu, dar o vom face.
  M-a crezut, cel puțin momentan. Am părăsit așternuturile și ne-am pregătit. Vom avea o zi plină asemeni celorlalte. Am părăsit atelierul împreună și ne-am grăbit spre studio unde ceilalți se strânseseră deja. Le-am făcut cu mâna zâmbindu-le. Cu toții erau emoționați, doar expresia lui V-hyung era aceeași, neutră.
  - Cum se face că voi ajungeți mereu ultimii, a întrebat Jin-hyung, râzând.
  Pare un om așa plin de viață în comparație cu hyung al meu.
  - Pun pariu că e din cauza lui Suga-hyung, a continuat Hoseok-hyung, toți ceilalți izbucnind în râs.
  - Nu e adevărat, a rostit el și și-a dat ochii peste cap.
  Fata care e responsabilă de echipa de machiaj a pătruns în încăpere, oprind orice conversație care se desfășura, nu înainte de ai da foaia cu nume propuse pentru trupă.
  - Astăzi ne vom ocupa de o schimbare de look pentru voi, băieți, ne-a anunțat, încă trei fete făcându-și apariția în încăpere cu tot felul de ustensile care mai de care mai dubioase.
  Deci mai întâi vor avea grijă de înfățișarea noastră apoi vom filma videoclipul. Fiind doar patru fete, hyung și Namjoon-hyung au rămas să aștepte până termină cu noi ceilalți. Mă vopsește, am dedus, deși mie îmi place părul meu negru așa cum este. Am lăsat-o să-și execute treaba, privirea mea fiind fixată pe chipul lui hyung. Mi-a oferit un zâmbet cald care mi-a înmuiat inima.
Yoongi povestește:
  Priveam cum părul lui brunet ca pana corbului  se preschimba într-un șaten cu nuanțe acute de auriu. E frumos. E frumos cu orice culoare ar avea părul său, doar are acel chip dumnezeiesc care nu ar trebui să existe în această lume, poate doar în rai. După ce a terminat cu el, eu am fost cel care a urmat. Mi-a decolorat părul, verdele acela pierzându-și complet din intensitate și a aplicat o vopsea neagră. Eu voi fi brunetul acum. Culoarea părului meu aflându-se într-o totală contradicție cu pielea albă a tenului meu.
  - Îți stă bine, hyung, a rostit Jungkookie surâzând.
  - Și ție, l-am complimentat la rându-mi.
  După ce am fost gata, eram pregătiți să ne urcăm în mașină și să ne îndreptăm spre muzeul unde vom filma. Prima mașină cu echipa de machiaj și cameramanii plecase deja. Ne-am urcat, iar Jin a pornit mașina, demarând. Într-o jumătate de oră am ajuns la destinație. La intrare ne aștepta directorul agenție îmbrăcat formal într-un costum. Era un om în vârstă trecut de 50 de ani, dar avea o privire extrem de blândă și un zâmbet părintește.
  - Mă bucur că în sfârșit am găsit timpul necesar pentru a vă întâlni, pe voi, cei care vor aduce această agenție mică pe culmile succesului, a rostit cu încredere lăsându-ne cu gurile căscate. Vreau să vă privesc crescând, performând sub această mică agenție care nu vă poate oferi prea multe. Pentru asta o să-mi cer iertare, s-a aplecat în fața noastră, gestul lui uimindu-ne total.
  - Ce tot faceți, a rostit Namjoon-hyung și l-a cuprins de umeri îndemnându-l să se ridice. Noi am ales să fim aici, a spus acesta în numele tuturor, și ne bucurăm că ați fost așa de răbdători și buni cu noi.