Yoonkook: Pictează-mă în Roz

Capitolul 11.

Jeon povestește:
I-am spus tot de am avut să-i spun, atunci de ce îmi simt sufletul atât de greu? Am interpretat greșit toate micile lui gesturi. Logic că nu simte astfel pentru mine, doar eu am fost prostul care a sfârșit prin a se îndrăgosti de el. Luminile felinarelor erau cele care îmi mai ghidau calea întunecată, întunecată de lacrimi. Nu voi renunța, asta e sigur. Nu voi renunța până nu voi obține ceea ce vreau, doar asta am făcut întotdeauna. Pașii m-au ghidat spre casă, lenți, chinuitori de lenți. Hyung nu face o excepție. Mi-am aruncat jacheta într-un colț al camerei și m-am aruncat în pat cu intenția de a adormi, dar am sfârșit prin a mă gândi la el și la acea expresie rece timp de ore până am adormit într-un final.
Bătăi puternice în ușă m-au făcut să mă trezesc. Cine ar putea fi, m-am întrebat și am coborât din pat. M-am grăbit să răspund rămânând șocat la vederea lui. Credeam că va face tot posibilul să nu mă mai vadă vreodată și iată-l acum în fața mea, privindu-mă.
- Bună dimineața, hyung, l-am salutat.
- Neața, Jungkookie-ah, pot să intru?
I-am eliberat calea, el pătrunzând înăuntru. Prezența lui aici mi se pare ca  o iluzie și totuși e atât de puternică și reală. S-a îndreptat singur spre camera mea, eu urmându-l. S-a așezat pe marginea patului și ochii lui m-au cercetat. Chipul îi era mai palid decât de obicei, aproape transparent și cearcăne vineții îi înconjurau ochii. A plâns, l-am făcut să plângă. Acum regret nespus ceea ce am făcut, vinovăția începând să mă devoreze ca un animal de pradă.
- Jungkookie, vreau să-ți spun că o să țin cont de sentimentele tale, mi-a oferit un zâmbet, dar nu vreau ca asta să ne afecteze relația de până acum său cea din viitor în vreun fel.
L-am ascultat până la final tăcut.
- Înțeleg, hyung, nici eu nu-mi doresc să ne îndepărtăm unul de altul, însă asta nu înseamnă că voi accepta să îți fiu doar prieten.
Și-a lăsat capul în jos trist. Nu pot face asta. Nu pot pretinde că nu s-a întâmplat nimic, nu pot pretinde că nu simt nimic și mai presus de toate nu pot să mă mint pe mine.
- Nu voi renunța, hyung, chiar dacă asta va însemna că va trebui să fiu respins mereu, am punctat.
- De ce faci asta, și-a ridicat privirea, ochii findu-i scăldați în lacrimi.
- Pentru că te iubesc, hyung. Te iubesc cum nu am mai iubit niciodată pe nimeni!
Yoongi povestește:
Cuvintele lui rănesc, sunt frumoase, dar rănesc. De ce dragostea trebuie să doară atât de tare? Știam de la bun început că nu voi rezolva nimic venind aici, am pierdut de când m-am scufundat în ochii lui arămii prima oară. Și aș face-o din nou.
- Dar Kookie, eu..., am dat să spun, însă el m-a întrerupt.
- E în regulă, hyung, nu trebuie să mă iubești și tu, mi-a spus. O voi face eu pentru amândoi.
Adevărul din spatele vorbelor sale mi-a făcut inima să sângereze. Durere în stare pură, atât de nimicitoare. M-am prefăcut că cuvintele lui nu m-au afectat deloc, deși au făcut-o.
- Nu de asta am venit, am schimbat subiectul.
Mi-am scos telefonul din buzunar, am intrat în aplicație și i l-am întins.
  - Am primit o solicitare atât din partea angeției de idoli SM Entertainment că și din partea Big Hit Entertainment pentru a da o audiție, am spus.
SM Entertainment este o agenție mare care a lansat trupe puternice precum EXO, pe când Big Hit... nici nu am auzit de ei. Ar fi extrem de riscant să alegi o asemenea agenție. Dacă îți dorești un succes rapid prima alegere ar fi cea mai bună, însă niciodată nu i-am agreat pe cei de la SM Entertainment.
  - Ce vrei să facem, hyung, m-a întrebat putând să-i văd încântarea impregnată pe chip.
- Nu știu, Kookie, am oftat frustrat, realizând într-un final cuvintele lui. Facem, am rostit ridicând dintr-o sprânceană.
- Da, doar nu credeai că îl voi lăsa pe al meu hyung singur acolo, mi-a zâmbit.
E ilegal de dulce. Al său, am gândit. Posesiv. Nu s-a născut persoană care să mă supună pe mine încă.
- Și cu locul acesta ce ai de gând să faci?
- Voi picta ca un hobby doar, deci îl voi păstra.
Doar nu are de gând să renunțe la ceea ce îi place pentru mine. Și uite-l făcând-o. Atât de mult însemn eu pentru el?
- Nu poți da cu piciorul la tot ce ai realizat aici, l-am contrazis el înaintând spre mine.
- Nu fac asta, hyung, și-a așezat mâinile de-o parte și de alta a mea pe pat, chipurile noastre aflându-se la distanță de doar câțiva centimetri. Eu am primit ce mi-am dorit pe când ție nu ți s-a oferit nici măcar șansa de a încerca. E așa de rău că vreau să îmi văd hyung-ul reușind să își îndeplinească visul?
Inocența din glasul lui m-a făcut aproape să mă sufoc. Poate el să existe cu adevărat? O asemenea persoană e posibil să existe? Dragostea lui nu e de fapt o glumă sau doar o fază trecătoare? Încep să mă îndoiesc din ce în ce mai mult de acest lucru.
- Nu, Jungkookie, nu e rău, i-am răspuns bâlbâindu-mă.
Are un efect exorbitant asupra mea. Deja a devenit slăbiciunea mea, una extrem de problematică. Rațiunea îmi strigă că nu trebuie să am încredere în el pe când inima mea îl iubește. Mi-a oferit un zâmbet cald, eliminându-mi toate aceste gânduri.
- Eu zic să încercăm la Big Hit Entertainment, a spus dintr-o dată. Nu cred că o să fie așa de greu să o luăm de jos.