Yoonkook: Pictează-mă în Roz

Capitolul 22.

Yoongi povestește:
Stăteam de o jumătate de oră cu un pix în mână și cu o foaie albă în față încercând să îmi vină vreo idee pentru numele trupei, dar nimic. Jungkook scria ceva pe a lui în timp ce a mea continua să rămână goală. M-am declarat înfrânt, am dat foaia de-o parte și m-am trântit în pat lângă el încercând să trag cu ochiul la ceea ce scrisese el. Și-a luat foaia din fața mea, făcându-mi imposibilă încercarea de a mai citi.
  - Nu trage cu ochiul, hyung, mi-a spus și a surâs.
  - Doar puțin, l-am rugat eu, iar el a scuturat din cap a negație.
   M-am întins în pat bosumflat cu mâinile pe piept. Acesta a chicotit privindu-mă, a abandonat foaie lângă a mea și s-a așezat lângă mine. Mâna lui a găsit-o pe a mea, iar privirea lui stăruitoare mi-a analizat chipul.
   - Vei afla mâine cu ceilalți, a încercat într-un mod dezastruos să mă împace.
   - Dar eu vreau să știu acum, m-am plâns provocându-i un alt chicot.
   Normalitate. Asta simt acum aflându-mă aici, în această cameră cu miros de vopsele în ulei și întunecată și pe timpul zilei, lângă el. Nu-mi mai este teamă să mă comport așa cum sunt eu de fapt, nu mai am nicio reținere față de el, însă tot nu-i pot mărturisi că îl iubesc la rându-mi. Nu atâta timp cât mi-e teamă că mă va părăsi, așa cum au făcut cu toții, pentru a găsi ceva mai bun. Eu nu-i pot oferi ceea ce merită de fapt, știu asta, de aceea nu vreau nici măcar să încerc. Se juca cu degetele pe palma mea.
   - Hyung..., glasul său m-a făcut să îmi întorc privirea spre el, eliminându-mi toate gândurile dureroase.
   A dat să mai spună ceva, dar s-a oprit brusc. Mi-am ridicat o sprânceană, asta făcându-l să fie și mai stânjenit decât înainte.
   - S-a întâmplat ceva, Jungkookie-ah, am întrebat neștiutor și m-am întins spre el așezându-mi capul pe pieptul său.
   Îi puteam bătăile inimii, neregulate, puternice, bătând pentru mine. Acestui loc aparțin, o simt. Și-a trecut brațele după spatele meu, trăgându-mă mai mult spre el, ajungând să fiu deasupra lui cu totul. Brațele lui mă țineau imobil în poziția stânjenitoare în care mă aflam.
   - Jungkookie, m-am opus, însă surâsul său m-a dezarmat.
   Dacă va încerca să mă sărute nu voi putea să mă opun, niciodată nu am găsit tăria necesară de a o face, mai ales că trupul meu trădător îl dorește la fel de mult cum mă dorește el pe mine.
   - Nu știu cât de mult mă voi mai putea abține, hyung.
   Șoaptele lui m-au făcut să înghit în sec, adevărul din ele lovindu-mă.
   - Știindu-te atât de aproape de mine mă face să te doresc asemenea unui nebun care-și caută conștiința.
   Mâinile lui au ajuns sub tricoul meu, piele pe piele, fierbinte. Aveam să spun cea mai mare prostie din viața mea și totuși nu aveam să regret, nu când vine vorba de el.
   - Atunci nu o mai face.
   Un rânjet pervers i-a apărut pe chip și și-a trecut limba peste buza inferioară eu luând parte la acest spectacol.
   - Ești sigur că vrei asta, hyung, a întrebat mâinile lui continuându-și cercetarea pe spatele meu. Dacă facem asta nu mai poți da înapoi, hyung.
   Știu asta, însă poate așa mă pot convinge să nu îl mai iubesc, o altă tâmpenie pe care am gândit-o. Dacă ar fi fost așa simplu aș fi făcut-o de mult. Buzele sale par așa de apetisante în acest moment. M-am certat mental pentru asta.
   - Știu ce presupune asta, am rostit, rânjetul său adâncindu-se.
   - Atunci, dorința ta mi-e poruncă, a spus și mi-a tras tricoul peste cap.
   Mă simțeam așa de gol în fața sa, deși se presupune că am fi amândoi bărbați. Buzele acelea după care ardeam atâta le-au presat pe ale mele, dezmierdând, mușcând și iar alinând. Un geamăt înfundat mi-a părăsit buzele, găsind ocazia de a-mi pătrunde în gură, limba lui jucându-se într-un mod așa intim cu a mea. Amețitor și totuși atât de plăcut, doar așa pot descrie influența pe care o are asupra trupului meu. Degetele sale mi-au prins unul din sfârcuri, strâgând, eu scoțând gemete înfundate în gura lui, acest lucru aducându-i o imensă satisfacție. Pare așa încântat de situație. Eu am propus asta. Nu îmi mai pot retrage cuvintele.
   - Vreau să te aud mai mult, hyung, a șoptit în urechea mea provocându-mi fiori dulci pe șira spinării. 
   A coborât cu sărutări pe gâtul meu, marcând, acaparând, deținând fiecare părticică de piele pe care buzele sale o alina. Mi-a trasat conturul bărbiei urmând să se întoarcă înapoi asupra buzele cotropindu-le pentru a nu știu câta oară. Săruturile sale sunt o combinație extremă de dorință, poftă carnală și iubire, o iubire agonizantă și complet interzisă. S-a mișcat sub mine, mișcare care mi-a făcut trupul să vibreze și să mă pierd cu totul. Mi-a cuprins fesele în palmele sale frămătându-le, trupurile noastre atingându-se din nou, făcându-mă să văd alb înaintea ochilor.
  Plăcere în stare pură, lichidă, electrizantă, asta puteam vedea în acei ochi negri. S-a mișcat din nou, asta scoțând un geamăt și după buzele sale. E cel mai drăguț sunet pe care l-am auzit vreodată, am gândit.
   Trupurile noastre s-au mișcat din nou și din nou la unison, abandonându-ne dorinței primitive care ne acaparase. Camera se umpluse de gemetele noastre, de mirosul nostru, de nevoia unuia de celălalt. Mi-am încleștat degetele în tricoul pe care îl purta atunci când trupul meu cel trădător a găsit în sfârșit o portiță de scăpare. Mi-a gemut numele puternic înainte de a se elibera și el la rându-și.
   El... Noi doi... Tocmai ce ne-am... mi-am alungat gândurile din minte constatând cu stupoare că asta a produs efectul advers. De acum înainte nu îl voi simți doar în inima mea ci și pe trupul meu.