Gangster «Jk»

13

Cu o lună înainte

Perspectiva Sarei

Închid telefonul nevenindu-mi să cred ce tocmai auzisem

Un singur apel de la secția de poliție mă face să mă ridic repede din pat îndreptându-mă spre calculator accesând emailul ce tocmai îl primisem.

- Waaw, da știu că nu te chinui deloc să te ascunzi. Spun amuzată descărcând videoclipul primit.

Iau stikul  și mă îndrept sre biroul meu din clădirea poliției unde mă conectez la mai multe rețele.

Redau videoclipul acum scanând mai atentă băiatul cu ochelari de soare și șapcă îmbrăcat în negru ce vorbește la telefon.

Măresc imaginea spre încheietura mâini sale unde observ brățara mea.

Videoclipul a fost postat de o fată cu descrierea: ,,Imaginea perfectă a unui băiat perfect❤''

Mă îndrept grăbită către șeful meu.

Sara: L-am găsit!

El: Ce? Pe cine?

Sara: Jungkook, hoțul de la licitație.

El: Nu plecase din țară?

Sara: Ba da, dar i-am găsit locația, trebuie doar să merg în Japonia și să...

El: Opreștete aici!
Nu merită să părăsești țara pentru un hoț ce nici măcar nu a reușit să fure ceva, nu putem să îl închidem pentru asta nici măcar un an.

Sara: Dar, e un evadat. Și el și prietenii lui au evadat din secție.

El: Însă nu erau închiși erau doar reținuți, nu mai discutăm despre asta, sub nici o formă nu mergi acolo. Ocupăte de cazul de sinucidere a lui Son Ra și nu te mai gândi la asta.

Sara: Dar trebuie să...

El: Te rog să ieși acum!

Mă aplec în semn de respect ies din cameră și în fața ușii încep să îl injur mintal.

Moș idiot, ce ști tu? Am nevoie de brățara aia, e a mea. Am să o iau prin alte mijloace.

Mă gândesc eu îndepărtându-mă de ușa moșului.

Mă uit plictisită peste cazul unei sinucideri...

Ce lume nebună, aia e. S-a săturat de viață și s-a sinucis... trebuie să studiez asta doar pentru că părinți ei sunt bogați și îndurerați...pff

Mă gândesc eu plictisită citind povestea acestui dosar.

Brusc primesc un telefon despre o bătaie într-un grup de băieți.
Accept repede cazul de dragul de a scăpa de accest caz plictisitor și inutil de sinucidere și mă duc la fața locului.

Intr-o baltă de sânge zăcea un băiat în jurul vârstei de 18-19 ani, fiind încă lovit de alții mult mai mari.

Sara: Stop!

Strig eu liniștea dominând până ce ajunsesem aproape de atacatori.

Sara: Plecați în liniște de lângă băiat și nimeni nu va fi reținut.

Unul din ei se aproprie de mine uitându-se la mine ca la scârba pământului.

- Noi nu primim ordine de la curve. Tu ar trebui să ne asculți pe noi și să pleci fără să te bagi.

Mă uit la el plictisită cu ochii aproape închiși.

Sara: Bine! Ai să îți dorești să nu fi spus asta.

Spun eu acum gândindu-mă doar la cei  5 ani de carate și arte marțiale la care aveam diplomă.

Mă îndrept spre tupeistul cu gura mare apuncându-l de mână sucind-o repede la spatele acestuia aplecându-l cu fața la pământ acum incătușindu-l

Îl țin aplecat apucând cu cealaltă mână stația de la centura uniformei cerând asistență medicală urgentă pentru băiatul rănit.

Cu aceeași ușurință îi încătușesc și pe restul predându-i colegilor mei ce ajunseseră deja acolo.

Mă îndrept spre secția de poliție unde sunt distrasă de vibrațiile telefonului meu ce indicau un apel.

Răspund apelului....