Gangster «Jk»

15

Prezent

Perspectiva lui Jungkook

Suntem duși la o secție de poliție unde mai apoi suntem întâmpinați de probleme

Nebuna ce ne-a adus aici nici măcar nu e prezentă și pentru că nici eu și nici băieții nu prea știm Japoneză nu știu oameni pe ce motiv suntem arestați.

După o noapte lungă petrecută ca reținuți suntem eliberați.

Jk: Numai mie mi se pare asta ciudat?

Spune Jungkook ieșind încă puțin șocat din secție.

Jin: Cui îi pasă? Să plecăm odată de aici.

Raspunde jin cu un oftat în voce ce avea să însemne ,,ce bine că am scăpat''

Ne dezmeticim repede și plecăm acasă.

Jimin: Vaaai ce bine e să stai în moale!

Spune Jimin îmbrățișînd canapeaua.

Rm: Dar tot sunt curios, la ce s-a chinuit atât să ne aresteze dacă pe final a dispărut?

Jk: Nu știu e nebună zău!

Suga: Ar merge un somn acum.

Jk: De acord, mă găsiți în camera mea dormind.

Spune Jungkook închizându-se în cameră mai apoi trântindu-se în pat adormind instantaneu.

Mă trezesc peste ceva timp din cauza unor bătăi insistente în ușă.

Mă ridic repede deschizând ușa în fața căreia era Suga.

Suga: Hoseok e aici?

Jk: Nu este... dar de ce? S-a întâmplat ceva?

Suga: Nu îl găsim nicăieri și nu are telefonul la el.

Brusc vibrațiile telefonului lui Jungkook se aud venind din cameră urmate de sunetul de apel.

Intru în cameră, îmi iau telefonul uitându-mă peste număr.

Jk: Nu cunosc numărul ăsta.

Spun încet închizând telefonul băgând-ul în buzunar.

Ies din cameră și îl văd pe Suga ce îi ținea telefonul lui Hoseok în mână.

Jk: Mă duc să îl caut.

Spun luând jacheta din cuier ieșind din casă.
Mă îmbrac cu aceasta și intru în masină.

Sunetul telefonului se aude din nou uitându-mă pe ecran același număr necunoscut, glisez apelul spre verde așezând telefonul la ureche.

- Pe cine pleci să cauți acum? Pe Hoseok sau pe cealaltă.

Jk: Hoseok!? Ce ai....

-Voi scurta conversația asta dramatică. Se pare că prietenul tău a venit unde nu avea voie. Bineinteles că l-am primit cu brațele deschise dar...
În jumătate de oră poate fi mort sau poate viu, nu știu să vedem cât de repede ajungi aici.

Jk: Dacă te vei atinge de el...

- Ți-am spus că nu vreau prea multe scene dramatice gen: ,,vaai te omor, nu îmi răni prietenul.. bla...bla...bla. chesti din astea.''
Îți trimit un mesaj cu destinația, bye bye.

Jk: Ce? Alo...alo!?

Un sentiment de groază și furie își face ușor intrarea în mintea plină de gânduri negative ce Jungkook le poseda acum.

O mică scăpare de furie îl făcu să lovească volanul mașinii.

La auzul claxonului Suga iese din casă intrând în mașină speriat de cum arăta cel de la volan.

Suga: Ce naiba ai pățit? Arăți groaznic!

Sunetul notificării unui mesaj se aude brusc.

Jungkook privește câteva secunde ecranul telefonului după care fără a spune nimic pornește mașina înaintând cu viteză pe șosea.

Suga speriat din cale afară de situația actuală se ține strâns de centură uitându-se la Jungkook ce îl ingrozea acum.

După un drum lung Jungkook oprește mașina ambii băieți ieșind din aceasta înaintînd spre clădirea din fața lor.