Luxury Taste || Jikook ||

-20-

            După ce toți elevii au intrat în sălile de clasă pentru începerea lecțiilor, holul școlii măreț și luminat de razele soarelui a fost străbătut de însuși Jimin. Desigur, nu singur. De-a dreapta și stânga lui era "înarmat" cu doi "bodyguarzi" pe măsură. Unul blond, iar altul brunet, exact ca-n filmele americane de tip high school.

Acum Jimin era și mai dichisit, purta o uniformă academică, la patru ace, asortată cu pantofii și cravata de un verde smaraldic ce dădea uneori spre albastru, înnodată perfect la cămașa impecabilă. De asemenea, a avut grijă și să-și completeze look-ul cu lentile de contact albastre elctrizant și o pereche de ochelari de formă, pe care-i ținea mai mult în mână.

       Tipii din urma lui, Taehyung și Yoongi erau la fel de bine îmbrăcați, normal, Jimin avusese grijă să le dea "rangul" de companii, adică oarecum să le ofere un job part time foarte bine plătit direct în conturile lor bancare. Nu era convenabil ?

      Atmosfera a luat foc atunci când a intrat în clasă, iar ochii fetelor și nu numai, au căzut direct pe ei. Și nu doar pentru că erau în întârziere.

Domnul profesor i-a analizat câteva secunde, urmărind inclusiv maniera degajata prin care cei 3 tineri s-au îndreptat spre locurile lor, apoi a început.

“—Park Jimin, ce te face să crezi că aici se intră și se iese după bunul plac ? ” a întrebat bărbatul vizibil deranjat, sprijinindu-se cu podul palmelor de suprafața catedrei.

“—A fost trafic. ” i-a explicat roșcatul rânjind .

“—O explicație mai validă nu ai ? ”

“—Normal, o veți primi după ore. ” i-a răspuns ridicându-le tuturor un semn de întrebare. Sigur, Taehyung și Yoongi deja cunoșteau subînțelesul. Portofelul lui Jimin vărsa mereu de bani și parcă niciodată nu dădea faliment, iar dacă într-o zi îl uita prin mașină sau prin una din casele lui, cel al tatălui său era la un apel distanță.

     Jungkook stătea tăcut lângă Cha Dol, care acum nici nu mai îndrăznea să-i vorbească. La un momentdat, și-a întors privirea în urmă pentru a se izbi de ochii lui Jimin, fixați pe el parcă dându-i foc.

Și nu era prima dată când îl surprindea ochindu-l amenințător, ceea ce-i zbârlea porii pielii . Jungkook, lângă el, simțea că nu mai rezista. Îi venea să meargă la baie, se scăpa pe el.   Așadar nu a mai putut aștepta și și-a cerut voie, lăsându-l pe Cha Dol singur în bancă.

A străbătut coridorul până acolo și a intrat înăuntru, făcându-și treburile. După ce a terminat, și-a încheiat pantalonii și a ieșit, urmând să se spele pe mâini. Dar oare se putea să facă asta singur ?

“—Bună dimineața, pisoi. ” a fost întrerupt de vocea siteavă a lui Jimin. Încerca să-l ignore pe cât de mult posibil, dar din păcate, cu el sprijinit de intrarea în baie, era imposibil.

“—Acum nu vorbești cu mine ? ”

“—Ce vrei ? ”

“—Știi deja. ”

“—Suntem într-o baie publică, nici aici nu scap de tine ? ”

Cuvintele șatenului erau destul de acide, dar nu îndeajuns încât să-l pună pe Jimin în banca lui.

“—Atunci vrei să mergem în vestiar ? ”

“—În numele lui Dumnezeu, Jimin. Încetează toată chestia asta, deja devine ciudat și inconfortabil. ”

    El și-a dezvelit dantura printr-un zâmbet relaxat. Iar la un astfel de zâmbet, gropița pe care o afișa era un accesoriu prețios ce până și lui Jungkook i-a atras atenția pentru o secundă.

“—Te plângi că e inconfortabil ? ” a întrebat Jimin dezlipindu-se de perete și apropiindu-se de colegul lui mai mic. “Și nici măcar nu ți-am făcut nimic, încă. ” vorbea în timp ce și-a pus mâna pe gâtul lui Jungkook, mângâindu-i pielea cu buricul degetului.

“—Jimin ! ”

“—Mamă ce ți-aș.. ” dar s-a oprit exact când l-a lipit pe șaten de perete, amintindu-și că limbajul lui libertin nu l-ar fi avantajat. “Uite, m-am îmbrăcat în uniformă. Îți place ? ” a schimbat imediat subiectul, depărtându-se de el și forțând un zâmbet.

“—N-nu-mi pasă cum te-ai îmbrăcat.. ” i-a răspuns Jungkook așezându-și gulerul strâmt. Inima îi bătea nebunește. Se simțea alertat. Jimin îl surprindea tot mai tare, pe zi ce trecea. De parcă era scris pe fruntea lui că era homosexual când defapt era exact opusul, de ce chiar el trebuia să nimerească într-o astfel de situație jenantă ??

“—Cum să nu-ți pese ? Spuneai de bune mariere, uite, sunt băiat cuminte. Pentru tine. ”

    Jimin chiar era un nesimțit. Cum îndrăznea să-și bată joc de el în halul ăsta ? Și mai rău e că el avea darul de a părea că vorbește serios.

“—Eu voi pleca. ”

Jungkook s-a deslipit de perete și a s-a îmdreptat spre ieșirea din baie, trecând prin fața lui Jimin, care a scăpat un fluierat.

“—După ore, păpușă. ”

        Celălalt și-a dat ochii peste cap, văzându-și de drum spre clasă. Ar fi vrut să ignore ce îi spunea acel huligan, dar nu prea putea. Pentru că nici să se împotrivească nu putea.

       Și cum naibii a făcut Jimin să meargă după el la baie ? Parcă profesorii nu permiteau să se meargă decât individual. Dar sigur, vorbeam despre Jimin. Ceva obișnuit că la el totul era posibil.

în cele din urmă am băgat un next și aici .