Când măştile cad [Editarea a început]

Sheol

Rosa inspiră şi expiră ca să se calmeze. Ştiuse de prima dată că Lucifer spunea adevărul dar nu dorise ca acesta să ştie. Şi acum asta! Ce putea ea să facă? Să-i accepte propunerea ciudată de a conduce Iadul ?

-          Mai spune-mi o dată de ce îmi distrugi fiecare moment al vieţii ?!? Întrebă ea cîutând din ochi un obiect destul de greu încât să-l trimită pe individ la spital. O scuză în cazul ei nu era prea greu de inventat. Dar Lucifer îi observă căutătura furioasă şi îşi luă măsuri drastice de precauţie dispărând din faţa fetei şi apărând în spatele acesteia. O luă în braţe şi o obligă să rămână nemişcată.

-          Eu nu distrug nimic! Acum ascultă-mă şi nu te mai tot fâţâi!

-          Eu nu mă fâţâi! Îmi dai drumul dacă îţi promit că nu voi mai arunca cu nimic în tine ? Tonul înveninat de dulce al fetei îl făcu să zâmbească. Talentele ei actoriceşti lăsau mult de dorit.

-          Nu zău ? Rosa, te cunosc mai bine decât îţi închipui. Ştiu că eşti speriată şi mai ştiu că m-ai crezut de la bun început, dar tot nu înţeleg de ce nu vrei să mă ajuţi!

-          Da ce-s eu ? Sclava ta? Sunt obligată să te ajut? Eşti Lucifer, pentru numele lui Dumnezeu! Aşa zisul duşman al omenirii, te aştepţi să îţi cad la picioare şi să implor pentru viaţa mea? Niciodată!

-          Nu spune niciodată, niciodată. Nu uita eu chiar pot să te fac să te răzgândeşti. Vocea lui joasă împreună cu suflarea lui caldă parcă de om, îi făcu pielea de găină, dar nu putea să uite că în ultimele săptămâni îi schimbase radical viaţa. Dacă înainte privise viaţa cu un realism rece, acum încerca să ignore orice lucru care îi amintea că într-un fel ciudat şi înfricoşător era mai nebună decât îşi închipuise. Oftă cu amărăciune şi îşi lăsă capul pe spate atingând pieptul unui demon cu părul ei şaten. Îl privi sfidător în chi minute bune ignorând durerea ce i se instala la nivelul gâtului şi umerilor.

-          Are să te doară gâtul dacă de mai holbezi mult la mine.

Rosa se desprinse din îmbrăţişarea îngerului căzut şi îl privi cu sfidarea-i caracteristică.

-          Accept provocarea ta! Accept să fac tot ce trebuie ca să te înlocuiesc, spuse fata punându-şi mâinile în şold şi privindu-l cu o sfidare crescândă.  Lucifer nu se obosi să îşi ascundă surpriza, zâmbi văzându-i înfumurarea şi aronganţa întrebându-se de ce îşi schimbase fata părerea atât de fulgerător.

Nu îi răspunse şi nici nu o întrebă dacă se gândise destul de bine la cuvintele rostite. O luă de mijloc şi o duse în Iad. Îi simţi unghiile zgâriindu-i serios mâna dreaptă dar o ignoră, aşa cum îl ignorase pe Astaroth cu câteva clipe înainte. Pentru el durerea nu avea nici o însemnătate. Fie ea psihică sau fizică.

O lăsă să cadă pe podeaua de rubin ce părea ă mocnească domol şi aşteptă o litanie despre comportamentul lui. Dar nu se întâmplă nimic, fata se ridică de pe podea îşi aranjă rochia mult prea largă şi îşi dădu câteva şuviţe de păr de pe faţă. Ochii ei căprui odată calzi acum păreau să reflecte lumina din Infern.

Prea cunoscută îi era privirea aceea. Prea des o văzuse în trecut ca să nu observe, să nu recunoască pe cineva ca ea. Ce prost fusese.

Îşi lăsă capul în piept şi începu să râdă încet pentru ca mai apoi râsul lui să se transforme într-o cascadă de hohote ce îl obligă să îşi lase capul pe spate . Părul blond buclat îi căzu pe ochi când se potoli într-un final şi îşi lăsă iar capul în piept. Cu un rânjet care ar fi făcut demonii să cadă la picioarele lui o privi pe femeia nedumerită.