Când măştile cad [Editarea a început]

Capcana de vise

Capcana de vise

Astaroth se sprijini pe copitele uriaşe şi ridică sfera de furtună de-asupra capului mărind-o cu fiecare moment care trecea. Ochii şi-i ţinea închişi nu vaea nevoie de ei ca să îl vadă pe Lucifer cum  plutea în aer fără să îşi arate cea mai infimă parte din înfăţişarea lui. Avea o poziţie lejeră sfidându-l să îl atace. Hainele îi fluturau de parcă doar un mic curent de aer îl înconjura şi nu curenţii foarte puternici de aer fierbintece ar fi ars în întregime un oraş la atingerea lui. Toţi ceilalţi fie ei demoni sau suflete aflate în aşteptarea veşnică a Purgatoriului erau cât se putea de departe de cei doi luptători , mai exact aşteptau în mijlocul râului sperând că apele roşii dar reci ca geaţa îi vor apăra de viitoarele atacuri. Pe bărbatul blond nimeni nu încercase să parieze pe timpul rămas de aşteptat în Purgatoriu. Părea prea slab în forma lui umană ca să impresioneze pe cineva.

Purgatoriul nu era altceva decât un loc în care sufletele oamenilor care credeau în el aveau şansa să îşi ispăşească păcatele „mai mici” arzând un timp în focuri similare Iadului. Ce nu ştiau aceşti oameni insignifianţi era că Iadul nu era aşa cum credeau ei, nici măcar pe departe. Iadul era o energie în care puteai supravieţui sau puteai să dispari în neant şi nu avea nici măcar o legătură cu demonii. De fapt are, un extrem de puternică chiar, trebuia doar să înţelegi principiul de funcţiune ca să scapi nevătămat.O dată ce îl înţelegeai fie că erai demon sau suflet alungat puteai să îţi extragi puterile ca să spuravieţuieşti din durerea, furia şi mânia celorlalţi.

Plictisit de moarte Lucifer pluti rapid spre pământ şi se îndrepta vertiginos spre ieşire. Puţin îi păsa de Astaroth, avea treburi mai importante de făcut decât să stea o sută de ani în aşteptare până Demonul se hotăra să îl atace. Bineînţeles că Rosa era una dintre ele. Nu avea să uite nici într-o mie de ani când îl văzuse în scara blocului total schimbat, până şi vocea îi era diferită şi totuşi ea îl recunoscuse de parcă nici o scamă nu fusese mutată de la locul ei. Scandalul fusese inevitabil şi în curând jumătate de oraş ştia de ei doi.

Astaroth enervat la culme de plecarea lui scoase un urlet ce zgudui tot Prugatoriul, râul roşu, uriaş ce despărţea lumea spiritelor de cea a oamenilor se învolbură creând pe parcursul a câţiva kilometri un vârtej ce aspiră bietele suflete spre o lume necunoscută. Puţine mai rămaseră întregi de pe urma răfuiri celor doi şi lupta nici măcar nu începuse .

Astaroth aruncă în cele din urmă capcana pentru vise direct spre creatorul său. Masa masivă de coduri destinate durerii psihice nu avu nici un efect asupra lui Lucifer. Acesta o prinse cu mâna stângă fără să îşi provoace cel mai mic deranj. O micşoră până la mărimea unei biluţe de sticlă. Se jucă cu ea spre stupefacţia demonului tot mai nervos, Lucifer îşi ridică privirea de pe suprafaţa sticloasă a energiilor produse de Astaroth şi îl privi pe acesta în ochii uriaşi incandescenţi.

-          Gata, Astaroth! A fost amuzat pentru o vreme, dar acum începi să mă plictiseşti !

-          Pe tine toată lumea te plictiseşte! Chiar şi Iadul este un loc plictisitor pentru tine! Ce mai trebuie să fac ca să nu distrugi totul ? Chiar de mi-aş folosi şi ultima fărâmă de putere tot nu ar fi de ajuns ca să îţi stimulez interesul pentru noi ceilalţi!

-          Vezi ? Asta este problema! Voi! Voi ! Doar atât ştiţi! Sunt prea plictisit de scuzele şi lamentările voastre continue ca să mai îmi pese măcar de voi.

-          Şi de cine ai vrea să îmi pese ? De muritori? Mă faci să râd decăzutule!

-          Te fac să râzi ?!  Insinuările din vocea lui erau clare ca un diamant de cea mai bună calitate, dar Astaroth nu mai vedea nimic în faţa ochilor din cauza furiei lui sângerânde. Ignoră ameninţările ce se împleteau în jurul îngerului ca mirosul florilor de câmp.

-          Da! Demonul începu să râdă în hohote forţate ,zguduind micul şi fragilul Purgatoriu. Lucifer îl privi o secundă după care îşi mută privirea spre biluţa care îi pulsa între degetele lungi şi subţiri.

-          Îţi dai seama că atât faptele cât şi vorbele tale vor avea consecinţe dezastruase curând nu-i aşa ? Vocea lui părea la fel de catifelată ca mătasea cea mai fină.  Jocul degetelor sale cu bila de energii devenea tot mai hipnotic pentru Astaroth care îşi schimbă fără voie forma, redevenind uman. Ochii rămaseră totuşi la fel de incandescenţi radiind sufltele rănite din jurul său .

-          Da, chiar îmi dau seama, dar cum nu mai avem un conducător care să aibe grijă de ordine de ce să nu facem ce vrem ? Toate sufletele pe care le-ai trimis acum în Iad vor suferi din cauza ta indiferent de vinovăţia lor!

-          Şi ţi se pare că mă interesează soarta lor ? Întrebă Lucifer cu capul lăsat uşor într-o parte, parcă sfidându-l nu, numai pe el dar şi credinţa lui.

-          Eşti mai crud ca oricare dintre noi şi totuşi te porţi ca un sfânt! De data aceasta Astaroth ţipă spre Lucifer fără să se jeneze de prezenţa celorlalte spirite care priveau înmărmurite toată scena. Nimeni nu îi putea învinovăţii că nu înţelegeau nimic.

Lucifer  nu îi răspunse, îşi întoarse plictisit privirea la capcana de vise şi începu să jongleze aparent neatent cu ea. Fulgerele din interiorul acesteia erau mai puternice ca orice furtună văzută vreodată .

-          Astaroth! Prinde!

Demonul deşi avea reacţii mult mai rapide decât un om, nu apucă să prindă energiile şi se trezi înconjurat de cele mai negre coşamuri făurite vreodată . Astaroth începu să urle de durere, un demon nu cădea niciodată din cauza durerilor fizice ci din cauza celor psihice. Coşmarurile prin care trecea nu erau făurite de el.

Cât de prost fusese să creadă că cel mai demon dintre toţi l-ar fi atacat cu proporia lui armă! Cât timp se jucase cu arma lui, nu numai că o făcuse mai puternică dar îi schimbase complet fregvenţa făcându-l să piardă timp preţios încercând să o distrugă prin codul pe care el îl crease. Durerea nu îi ajunse încă în minte dar trupul lui temporar, urla de durere.