Visele/F.F Andrei Gavril

II-MECIUL

O,esti deja aici? Ok,urmāreste în contiunare sā aflii tot!
Deci,sā mā mai prezint odatā:
Mā numesc Adella (porecla Ade sau Adel) ,am 16 ani,locuiesc în Craiova de când mā stiu(cum am zis si în capitolul trecut).
Locuiesc în Craiova cu sora,fratele si pārintii mei.
Pe sora mea o cheamā Alessia si pe fratele meu îl cheamā Marius,pe mama o cheamā Monica(Anghel),iar pe tata Dragos(Anghel)
Locuim într-o casā la iesirea din Craiova,cu 3 etaje,destul de spatioasā care are o piscinā în formā de inimā(asta a fost la cererea mea).
Avem si o menajerā care ne pregāteste mâncare si ne spalā rufele (bine,mai multe chestii dar nu le pot preciza pe toate,stiti si voi).
Apropo,eu practic tenis. Cred cã mā descurc destul de bine în ceea ce fac.
Sora mea,Alessia, are 18 ani iar fratele meu,Marius,are 19.
Cu o searā înainte de marele meu meci de tenis din Bucuresti,mā antrenam pe terenul din spatele casei. Sora mea mā sustine enorm în ceea ce fac si mā ajutā mereu cu antrenamentele si îmi ridicā morala mereu.
Noi ne antrenam împreunā (chiar dacā ea nu practicā acest sport),foarte concentrate,însā aceastā concentrare se întrerupe atunci când aud vocea mamei:
M:Alessia,Adella,veniti la masā!!!
spune ea cu un glas cālduros.
A:Ade,haide,te.ai antrenat destul azi,te-ai antrenat si ieri,esti pregātitā de meci,stai linistitā.
E:Sā zicem...hai sā mergem.
Noi ne ducem la masā,mâncām iar apoi ne ducem în camerele noastre.
Eu în a mea,Alessia în a ei,Marius la fel.
Când mā pun în pat,simt cu somnul mā cuprinde usor,usor si adorm pânā la urmā.

*În vis*
Visez un bāiat minunat,superb as putea spune.
Pār blond,înalt,si cu niste ochi albastrii efectiv minunati,asemenea lui. Foarte frumos si aranjat,iar acei ochi albastrii simteam cā mā cuprind cu totul. Te cufundai în frumusetea acestora deplinā. Nu puteam sā zic în cuvinte aceastā frumusete.
Simteam cā eram îndrgāgostitā de acest bāiat,desi nu puteam sā îi vād fata foarte bine în vis. Era foarte frumos,ce e drept,dar nu puteam sā fiu îndrāgostitā de un bāiat pe care nu l-am vāzut niciodatā.Era ca si cum as fi intr-o poveste de dragoste si eu eram personajul principal. Simteam cum se apropie din ce în ce mai mult de mine,eram cât pe ce sā îi vād fata,dar visul meu este iar ruinat de strigātul mamei care mā trezea sā plecām la Bucuresti pentru a sustine meciul de tenis.
Era ora 04:50 dimineata când am plecat,si am ajuns pe la ora 8:40,aproximativ 9. Pe drum am fācut niste opriri,însā acestea nu ne.au fācut sā întârziem.
Alessia si Marius nu au venit cu noi,am mers doar eu cu tata si mama(sponsorii mei)
Aveam foarte mari emotii,dar aceste emotii s.au dus atunci când mama m-a luat de mânā si mi-a zis: "POTI SĀ O FACI! AM ÎNCREDERE ÎN TINE! NU NE DEZAMĀGII!!*
Atunci am prins si mai mult curaj si stiam cā o sā îmi pot bate adversara.
Mā uit în tribune si......

*******************
Atât a fost si cu acest capitol dragilor,sper sā vā placā,nu uitati sā apāsati pe stelutā(sā votati) si sā dati #follow la profilul meu! ♥♥♥♥♥ Ne vedem la uemātorul capitol!♥♥♥♥♥♥♥♥
#PRESSON*♥
#PRESSON#FOLLOW♥♥♥