Visele/F.F Andrei Gavril

Întâlnirea?

Si..... 
În fata mea,vād un bāiat blond si înalt. Nu puteam sā îmi dau seama dacā era bāiatul din visul meu,deoarece nu puteam sā îi vād ochii. Ducându-mā în fata acestuia,observ cā nu este el bāiatul.."Are ochii cāprui.." îmi zic eu dezamāgitā..
Doamnul de la stand:Doriti ceva,domnisoarā?
E:Nu...multumesc oricum..
D:Stai putin...tu nu esti Adella? Fata care joacā tenis?
E:Ba da! Eu în persoanā!
D:Nu îmi vine sā cred!!
E:Îmi urmāriti meciurile de tenis?
D:Dacā le urmāresc...sunt un mare fan!
E:Oh..multumesc mult!
D:Cu drag!
Apoi eu plec foarte dezamāgitā si aveam o teorie pe care începeam sā mā bazez.
Dacā bāiatul din vis mā avertiza cā ne vom vedea curând. Dacā nu,ce a vrut sā zicā...si merg asa gândindu-mā la ce s.a întâmplat cu visele mele si de ce acest bāiat îmi furā mereu linsitea... am început sā ies pe fiecare zi pe afarā sā mā plimb pentru a încerca sā gāsesc bāiatul respectiv si sā vorbesc cu el...dar ghici ce...fārā rezultat.
Am rugat.o pe mama sā mai rāmânem la Bucuresti pentru ceva timp,mintind cā am un proiect de fotografie pentru scoalā.
Am început sā îmi pierd speranta de întâlnire a acestui bāiat. Credeam cā totul era doar o iluzie si cā nu îl visasem niciodatā.
apoi,simt cum visele încearcā sā mā atragā în lumea lor,asa cā mā pun în pat si am plecat pe celālat tārâm,cum deja v.ati obisnuit si voi.
***În vis***:
Sunt pe o bancā într-un parc,unde soarele îmi bātea în fatā,si frumusetea acestuia mā coplesise de nici mācar o secundā.
Aud o voce pe fundal,de bāiat,care îmi pārea foarte cunoscutā.
V(ocea):De ce ti.ai pierdut încrederea cā ne vom întâlnii?
E:Poftim? De ce nu te arāti? Pânā acum am vorbit fatā în fatā!
V:De data aceasta mā vei vedea fatā în fata. Trebuie doar sã ai rãbdare si vei culege fructul cel mai bun al pomului.
E:Ok,dar cum voi face asta,mā rog?
V:Plimbā te peste tot...nimic nu ne va oprii sā ne atingem palmele.
Dupā spusele acestuia mā trezesc. Eram socatā de visul pe care îl avusesem. Visele pentru mine erau un mod de a comunica cu bāiatul perfect pentru mine.
Mā duc la baie,cobor jos,mānânc si sunt întrebatā de cātre sora mea:
A:Neata,Adel. Cum ai dormit?
E:Bine..
A:Ai mai visat ceva?spune ea chicotind.
E:Nu e problema ta!
Apoi mama ne întrerupe.
M:Fetelor!
A:Mama,eu ti.am zis cā are nevoie la psiholog. De ce nu mai ascultat?
Auzind acestea,dau cu farfuria de mâncare pe jos si ies din casā.
telefonul meu suna mereu. Din secundā în secundā,dar refuzam mereu sā rāspund. Fie cā era mama sau tata.
în fuga si speranta mea,mā asez pe o bancā într-un parc."Ce seamānā parcul acesta cu cel din visul meu" zic eu în gând.
Apoi...simt cum cineva se aseazā pe bancā si îmi zice:
V:Pot sā stau aici?
Apoi îmi întorc capul spre directia de unde se auzea aceastā voce caldā care îmi mângâia sufletul.
Apoi,vād în fata mea,un bāiat blond,ochii albastrii,înalt...PERFECT!
Timp de câteva minute,ne.am holbat unul la celālalt fārā sā zicem nimic.
Apoi eu îndrāzndesc sā zic:
E:Te.am visat! Zic asta miratā si cu o voce destul de subtire.
B:Stiu! Si eu te.am visat pe tine! Zice acesta la fel de mirat.
Apoi ambii în acelasi timp:
E&B:Te iubesc!
apoi ne dām fiecare o palmā peste gurā,rusindându-ne si schimbându-ne putin directia fetei.
Apoi simt cum bāiatul.......

°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°
Salutare dragilor! Sper sā vā placā acest capitol! Nu uita de steluta care mā motiveazā! Multumesc mult! Ne vedem la urmātorul capitol! Pup ♥♥♥
#apasā.pe.stelutā.*