Visele/F.F Andrei Gavril

Mulţumesc!

Urc în grabă scările pentru a ajunge la etajul corespunzător cu numărul camerei noastre,unde avea să mă pregătesc pentru turneul cu numărul 3.
Intru în cameră şi o zăresc pe Cezara care era în faţa oglinzii şi se pregătea.
C:cum a mers întâlnirea,porumbeilor?
E:Stiai cumva de asta?
C:Normal că nu!
E:da sigur! Hai să mă machezi şi pe mine,mie îmi tremură mâinile,spun eu murmurând.
C:Opa,piticul tremură ca o piftie:)))
E:Că tu eşti mare rău!
C:Nu că tu ai fi!
E:Mă faci sau nu?
C:Hoo,furioaso! Treci pe scaun(spune ea ridicându-se şi făcându-mi semn să mă aşez eu)
Mă pun pe scaunul ce se afla în faţa oglinzii şi Cezi se apucă de treabă,mişcându-şi mâinile mai ceva ca o furnică.
După aproximativ o oră suntem gata. Ne.am ales ţinutele şi suntem gata să plecăm.
Eu mi.am ales o fustă lungă,neagră,înfoiată asemenea unei rochii,şi un tricou crop gri.
Cezi se îmbrăcase lejer:o pereche de blugi albi,un tricou over-size pentru că da,şi în picioare o pereche de vansi.
Plecăm jos,când toată lumea mă vede erau ceva de genul :Opaaaa,ce se aranjează piscotelul! Toată lumea face o criză de râs după care plecăm spre autocar. Ajungem la sala unde avea să se desfăşoare evenimentul. O sala mai mare decât cele 2 pe care le văzusem până acum.
Fluturându-mi fusta cea neagră care era destul de lungă,urc pe scenă şi salut adolescenţii care veniseră la fan meeting.
E:BUNĂ SEARA CLUUUUUUUJ!
All:SALUUUUUUUUUUT! După acest mare salut urmează o serie mare de ţipete şi de aplauze din partea mulţimii de adolescenţi.
Ş:Fata de pe scenă numită Adell!
E:Aşa mă numesc!
Ş:Încă este zi afară..
E:O să urmeze şi noaptea,ai răbdare!
După ce îi reproşez această chestie domnului Andrei Şelaru,în sala gigantică se aude o serie de râsete de copii. Printre aceste râsete se aude şi râsul lui Andrei care îşi trăgea de geacă făcând semn că este mândru de mine. Mă simteam minunat. La niciun fan meeting nu mă simtisem aşa de bine şi de îl largul meu ca la acesta.
Apoi restul vloggerilor urcă pe scenă şi încep să vorbească propriul discurs. Eu eram asezată jos,ascultând muzica de pe fundal care se auzea foarte încet,chill,primesc un mesaj cu textul "Sunt mândru de tine,te-am învăţat bine <3"
Eu îi răspund în următorul fel "Da,multumesc,multumesc. Păcat că nu m.ai învăţat tu!"
La care mi-se răspunde aşa "Dacă ziceai asta cu voce tare eram râsul curcilor!"
"Oare ar trebuii să o fac?"
"M.ai face de râs?"
"În absolut orice moment!"
"Dar sper că nu în momentul ăsta..."
"Hmm...mă mai gândesc"
"Ok,eu trebuie să îmi spun discursul şi Ioana se va apropia de mine în următoarea minisecundă. Te iubesc,fraiero <3"
În acel moment când am văzut acel moment,inima mi s.a diespetrit brusc din stana de piatră ce se afla peste ea. Raspund în următorul fel "Te iubesc,prostule <3"
"Adică eu te iubesc şi tu mă faci prost?"
"Te iubesc mult,fraiere <3"
"Nici eu,fraiero <3"
"Boule <3"
"Fraiero <3"
"Hai,dispari să îţi zici discursul"
"Da,bine,ceau <3"
"Dispari <3".
Acesta se ridică şi plecă în mijlocul scenei,urmând o serie de aplauze.
După ce toată lumea îşi termină momentele şi discursurile,ne ducem toţi în mijlocul scenei şi ne luăm rămas bun de la adolescenţii care ne fuseseră alături în seara respectivă şi care au făcut cea mai mişto şi plăcută atmosferă.
Apoi,obosiţi cu toţi plecăm către hotelul la care ne cazasem.

<3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3 <3
Dragilor,acesta a fost şi capitolul cu numărul 21. Sper să vă placă.
Nu uita de steluţă <3 <3.
Hugs. <3 <3 <3