-Aici poți să țipi cât vrei,domnișoară.spune și își dă cagula jos.Nu te aude nimeni.
-Jhon?țip eu.
-Da,chiar eu.
-Și de ce dracu' m-ai adus aici,omule?Nu te-ai săturat să-mi faci rău?
-Domnișoară,spune uitându-se fix în ochii mei,eu lucrez pentru tactu.
-Poftim?
-Da,mă da.În principal mă pusese să îi sabotez afacerile lui Ștefan,unchiul tău.Dar când a aflat că m-a sunat pentru cazul acestui Cristian Munteanu,planul lui a început.Totul a fost pus la cale.
-Și dacă totul a fost pus la cale,de ce a imtrat la închisoare cu ajutorul tău?îl întreb zbătându-mă.
-Pentru că avea alt dosar penal,oricum.Și nu te mai zbate,că o faci degeaba.De abia aștept să îl sun pe Robert,să-i dau noile vești.
Simțeam că nu mai pot să scap.M-a cuprins o frică de neimaginat.Am început să plâng instant.
Totul încă e în ceață.Am atâtea întrebări de pus,însă cui?
După ceva timp în care am stat nemișcată pe acel scaun,în întuneric,Jhon a venit.În spatele lui era Robert.
-Dar ce pradă frumoasă.
-Omule,ești psihopat?spun iar acesta îmi dă o palmă.Mi se înroșise tot obrazul.
-Așa ca să te înveți minte.Cu mine nu te pui,domnișoară.Că nu ești sânge din sângele meu,și te omor pe loc dacă am chef.
-Lasă-mă în pace,cu ce ți-am greșit?spun plângând.
-Așa cum mă așteptam.Fricoasă și plângăcioasă ca Alexandru.M-a lăsat singur în rahat,pentru că îi era prea frică să omoare un om.Ce laș.spune râzând pe sub mustăți.
-Măcar a fost un om bun,nu ca tine.spun continuând să mă zbat,însă funia era legată prea strâns.
-Orice ai face,frumoaso,spune și îmi ridică bărbia cu degetele,de aici nu mai scapi.O să mă răzbun pe toți cei ce mi-au făcut rău,cum ar fi Lucian.Sau o să scapi tu,și o să se sacrifice iubițelul tău.
-Ce legătură are el cu asta,omule?
-Lucian o să-și piardă copilul,la fel cum mi-am pierdut și eu afacerile din cauza lui.
Lacrimile au început să-mi curgă fără oprire.Omul ăsta e nebun.
-Alege.Tu sau el?mă întreabă.
-Eu.spun cu vocea tremurândă.
-Nu pot să te las pe tine să mori,îmi spune după două minute,suferința va fi prea mică.Dacă moare el,o să suferi și tu,și Lucian.Doi în unu.
-Cretinule!țip eu nemaiputând să îmi stăpânesc nervii și lacrimile.
Între timp Robert forma un număr pe telefonul lui,din telefonul meu.
Cristi Munteanu:
Dormeam liniștit,când îmi sună telefonul în disperare.
-Cristi la telefon?mă întreabă el.
-Da,cine e?
-Nu contează.Dacă vrei să îți mai vezi iubita vreodată,vino la adresa pe care ți-o trimit acum.
-Cristian,nu o face!se aude o voce prin telefon,dar închid și pornesc repede și speriat către locație.
