"—Te iubesc, îi șoptesc eu la ureche.
—Și eu, babygirl, îmi spune el, dar eu tresar când văd cât e ceasul. Trebuie să plec la părinții mei, mi-e frică deja.."
Am plecat din nou speriată, dându-i un pupic lui Cristian la plecare.
Am ajuns la părinții mei, am deschis ușa și am mers la masă, unde erau ei. Se vedea că tata era foarte nervos.
—Am venit, ce voiai să îmi spui? o întreb eu pe mama.
—Vreau să stai acasă cu noi. Indiferent de situație ești fata noastră, noi te-am crescut și te-am iubit cum am putut noi mai bine. Iar mie acel băiat nu-mi place absolut deloc, îmi spune ea.
—I-ați făcut numai rău, deci vă rog, lăsați-mă în pace, acasă nu mă mai întorc.
—Ba ai să te întorci, nu mă face să te oblig, țipă tata și dă cu pumnul in masă.
—Lasă-mă! strig eu la el,iar acesta mă prinde de braț, strângându-mă cu putere.
—Nu pleci nicăieri! Tu ne aparții nouă, nu unui golan ca el! zice tata.
—Uite că de aseară lui îi aparțin, spun uitându-mă în ochii tatălui meu. Pupila i se mărea și devenea din ce în ce mai nervos.
—Poftim?! întreabă mama.
—Da, exact ce ați auzit. M-am culcat cu el. Faptul e consumat. Acum, ce mai puteți face?
Îi mințeam, dar știam și că ei încă cred în obiceiurile acelea vechi. Poate așa va trebui să mă lase cu el.
Dar din contră, tata mi-a dat o palmă, obrazul mi s-a înroșit. M-a tras de mână până la ușa, apoi m-a dat afară. Am auzit-o pe mama plângând din bucătărie.
Eu nu am plâns, n-am scos niciun sunet, chiar dacă am căzut când m-a împins afară și m-am julit la genunchi destul de rău.
Am stat puțin lângă ușă, pentru că dacă mergeam la Cristian, s-ar fi îngrijorat rău, m-ar fi pus să merg la spital.
Dintr-o dată mama a deschis ușa și m-a îmbrățișat, apoi mi-a lăsat niște haine, si a plecat tăcută în casă.
După scurt timp îl văd și pe Cristi cu mașina. Coboară si vine spre mine cu fața albă ca varul.
—Iubito,ești bine? mă întreabă el și mă strânge tare în brațe.
—Da, sunt, acum că ești cu mine.
—Of,Doamne,noroc cu mama ta. Când aveai de gând să mă suni? mă întreabă îngrijorat, exact cum mă așteptam.
—Ea te-a sunat? îl întreb.
—Da! Acum hai în mașină, îmi zice.
—Nu mă pot ridica, mă doare rău piciorul, îi zic eu.
Cristian mă ia în brațe și mă duce în mașină. După ce m-a lăsat, întinsă, pe bancheta din spate, mi-a dat un pupic pe frunte.
Imediat ce ajungem acasă, Cristi îmi dă de înțeles că vrea explicații.
—Mi-a dat o palmă și m-a împins afară, îi zic eu uitându-mă în jos.
—Cum? mă întreabă el ca scos din sărite.
—Așa cum ai auzit, îi răspund.
—Dar de ce? Ce i-ai spus?
—I-am spus că m-am culcat cu tine. Credeam că poate așa va accepta să fim împreună.
—Iubire, dar noi nu...îmi zice dar îl opresc.
—Știu, Cristian, nu, nu am făcut asta dar credeam că ne va lăsa in pace. Nu mă pot opri din a te iubi, niciodată. Orice ar crede ei despre relația noastră. Aș face orice numai să pot să fiu cu tine.
—Și eu, iubito. Te iubesc prea mult, îmi spune el și îmi dă un sărut scurt pe buze.
Când a venit seara am adormit în brațele lui, pe canapea, ca un bebeluș.
De dimineață Cristian nu mai era, l-am căutat în toată casa, dar nu era nicăieri.
M-am panicat așa că am mers la mama, poate știa ea ceva.
—Mamă, știu că probabil am greșit că am venit așa, dar cumva unde este Cristian?spun eu.
—Draga mea, a...fost arestat, îmi zicea ea cu lacrimi în ochi.
—Poftim? Stai, de ce? o întreb, pe când lacrimile au început să îmi curgă fără oprire.
—Tatăl tau...
—Tata ce? o întreb eu speriată.
—L-a acuzat pentru corupere de minore, îmi zice ea.
