"—Da, oricum îi eram dator lui Ștefan, plus că îmi face plăcere să ajut așa o domnișoară frumoasă ca tine, spune și îmi dă câteva fire de păr după ureche."
După cuvintele acestea m-am îndepărtat ușor de el. Cristian e în momentul ăsta la închisoare, nu o să las alți bărbați să se dea la mine, mai ales mai mari decât mine cu 15 ani.
—Bun, atunci ne vom mai întâlni mâine dacă poți, o să mă gândesc la ce putem face.
—Ok, vă mulțumesc domnule Jhon, spun punând accent pe 'domnule'.
—Cu mare plăcere, și Jhon pentru tine, te rog, îmi spune și pleacă fără să se mai uite o clipă în spate.
După această întâlnire, oarecum ciudată am decis să merg la Cristi la apartament, să îmi limpezesc gândurile, să mă gândesc ce mai trebuie să fac.
—Hei, se aude o voce familiară când intru în apartament, era Vlad.
—Bună, Vlad.
—Dar Cristi, unde e? mă întreabă.
—Tu nu ai aflat încă? Doamne ce tâmpită sunt, sunt sigură ca lui Cristian i s-a confiscat telefonul si nu a reușur aă te sune, iar eu am nu m-am gandit să-ți spun.
—Ce să îmi spui, Mara?
—Cristi...e la pușcărie din cauza tatălui meu.
—Poftim?! Tatăl tău?
—Robert Teodorescu, îi spun.
—Cum? țipă el și dă cu pumnul în perete atât de tare încât a început să îi dea sângele. Nenorocitul.
—Știu că e, dar Vlad, ai grijă, uite ce ți-ai facut. Mă duc să aduc trusa de prim ajutor. Unde e?
—În sufragerie, pe al doilea raft, îmi zice încercând să se calmeze.
Când mă întorc, dau de bruneta mea, într-un halat.
—Andreea! Ce mama naibii cauți aici? o întreb apoi râd.
—Păi..
—Pai ea e iubita mea, zice Vlad.
—Și mie când avea de gând să îmi spui? îi spun serioasă.
—Nu știu, mâine, zice râzând.
—În fine, lasă astea, am așa multe pe cap.
—Mă scuzați, my ladies, dar eu vă las, merg la Cristi să îl văd, spune Vlad apoi îi dă un sărut scurt Andreei, iar eu ii scriu un bilet cu locația penitenciarului.
Rămân singură cu Andreea. Pentru că nu ne-am mai văzut de mult, am inceput să îi povestesc ce mi se întâmpla în ultima vreme. Dar telefonul care suna insistent ne întrerupe.
—Alo?
—Mara, vino repede la spital! zice Vlad alarmat.
—Dar ce s-a....spun eu dar apelul se închide, probabil rămăsese fără baterie.
Cam ăsta a fost capitolul.Vă promit capitole mai inspirate,in momentul ăsta mă apuc să scriu urmatorul capitol,mai detaliat și va fi mai lung.
Ps:omg aproape 1000 lecturi!😱
