LANDON | 2

6. "Drăguț?"

- Haide, Kairaaa! Mama și tata se pot veni oricând acasă! strig la sora mea pentru a 6-a oară în seara asta.

- Gata, gata! Sunt gata! ușa camerei sale se deschide, iar sora mea îmbrăcată cu cele mai strâmte și scurte haine pe care le are, iese.

Eu îmi pun mâna pe frunte și mă abțin foarte mult să nu o trimit să se schimbe în altceva, fiindcă asta ar însemna să mai aștept încă 3 ore după ea.

- În sfârșit! Să mergem! o apuc de mână și o târăsc pe hol până la ușa de la intrare.

Eu nu-s îmbrăcat decât într-un tricou negru și o pereche de blugi rupți în genunchi de aceeași culoare. Nu o să rămân la petrecere, așa că nu a trebuit să mă îmbrac deosebit.

Kaira se urcă repede în mașină, eu făcând la fel, apoi plec cu viteză de pe loc, băgând-o pe sora mea cu spatele adânc în scaun și să țipe de frică.

- Las-o mai moale! apucă centura de siguranță și și-o prinde imediat de jur împrejurul corpului ei.

- Nu vrei să întârzii, nu? mă uit la ea, iar ea înghite în sec, dar rămâne concentrată pe drum. Așa ziceam și eu! apăs mai tare pedala de accelerație, iar ea se lipește mai mult de scaun, făcându-mă să râd.

***

În felul ăla de condus am ajuns imediat. Kaira a coborât cu greu și amețită din mașină, iar eu i-am fluturat mâna în semn că mi-am luat 'la revedere' de la ea. Când am vrut să pun piciorul pe accelerație, am aruncat o singură privire spre casa u de se ducea Kaira și atunci, am zărit un păr blond și la fel de lung ca al fetei necunoscute pe care am întâlnit-o aseară. Am ambalat motorul mașinii cu scopul de a-i atrage atenția, funcționând. Fata și-a întors privirea imediat spre mașină, iar eu am rămas mască atunci când am realizat cine e. Era...ea.

- Parcă am chef de o petrecere în seara asta, nu? îmi trec mâinile prin păr de câteva ori, apoi mă uit în oglinda retrovizoare și văd că pe bancheta din spate se află jacheta Kairei. Și-a uitat-o?

O iau imediat, apoi deschid portiera mașinii, iar fata cu păr blond care vorbește cu Kaira se uită la mine. Eu închid portiera, iar ea îmi urmărește fiecare mișcare. Cum de nu am știut că e prietenă cu sora mea? Dacă știam până acum...de fapt...ce făceam? Doar nu o puteam obliga să fie împreună cu mine? Nu?

Îmi trec mâna prin păr încă o dată, apoi mă îndrept în pas alergător către blondina - care nici măcar nu vreau să menționez ce simt și e gândesc când o văd - și sora mea. Kaira se întoarce cu fața la mine, iar eu rămân cu ochii fixați pe blonda îmbrăcată la fel de strâmt și mulat ca și sora mea.

- Alex? Ce faci aici? întreabă Kaira cu ochii mari, iar privirea mea se îndreaptă acum spre ea.

- Ăm...ți-am adus asta, îi dau jachetă. Ai uitat-o în mașină și m-am gândit că îți a fi frig.

- Oh, ce frate grijuliu am...

Spune Kaira în dezgust, apoi se uită în aceeași direcție în care mă uit și eu, imediat dându-și seama de ce am venit.

- Landon...ea e Eloise. Eloise, el e Landon.

Ea întinde mâna politicoasă și zâmbește, zâmbetul ei făcându-mă să zâmbesc și eu.