LANDON | 2

26. "Te iubesc un infinit!"

      
           Stau întins pe patul ăsta de mai bine de jumătate de oră, iar Scarlett încă nu și-a ales cu ce să se îmbrace.
        
          – Iubito, ești frumoasă oricum, așa că alege-ți odată o rochie, fiindcă rezervarea noastră se va duce de râpă! strig din camera ei, iar ea iese din baie imediat.

        – Sunt...gata! zice, iar când privirea mea îi studiază corpul, inima mea începe să pompeze rapid, aproape ieșind-mi din piept.

        – Ești perfectă! spun zâmbind, iar ea face la fel, apoi se apropie de mine și mă sărută.

           Cât și-a ales ea haine, eu am fost acasă și m-am schimbat și eu, dar se pare că am ajuns aici de o grămadă de timp, iar ea încă nu a terminat.

         Ea oftează, iar eu mă uit la ea încruntat.

        – Ce s-a întâmplat? îmi încrucișez degetele cu ale ei, iar ea se uită în ochii mei.

         – Sincer...am emoții! zice, iar eu zâmbesc instant.

          – Sincer...și eu! Să nu o dau în bară! dau din umeri, iar ea chicotește.

           Mă uit în ochii ei, apoi îmi apropii fața de a ei, buzele noastre unind-se într-un sărut delicat și pasional.

           – Să mergem! spun zâmbind, ea făcând la fel.

         Dă din cap afirmativ, apoi ieșim împreună din camera ei.

°°°

        Mă uit atent la ea în timp ce privirea ei studiază meniul restaurantului, zâmbetul meu crescând. Realizez în sfârșit că cineva m-a fermecat din nou, dar felul în care a făcut-o ea...e de necrezut. Am ajuns să știu din nou cum e să ți la cineva necunoscut, cum e să îți fie dor de un necunoscut, cum e să simți gustul buzelor persoanei iubite. Al ei e amețitor, de parcă intru în cu totul altă lume. Privirea ei se ridică spre a mea, uitându-se atent în ochii mei, iar eu de parcă am intrat într-un abis albastru.

          – Știi ce, Alex...e un lucru pe care am vrut să ți-l spun de când am plecat, un lucru care mă frământă de mult.

         Buzele ei se strâng într-o linie dreaptă, iar un oftat adânc îi golește sufletul.

          – Te iubesc! privirea ei stă concentrată pe a mea, iar eu de parcă am intrat într-o transă.

          – Eu mai mult! spun, apoi mă ridic peste masă, unindu-mi buzele cu ale ei. – Mai mult decât am iubit pe cineva vreodată! spun printre săruturi, simțind cum zâmbetul ei crește.

        Mă desprind de buzele ei, apoi mă uit din nou în ochii săi.

         – Te iubesc un infinit! spun zâmbind, iar ea chicotește.

         – Te iubesc un infinit! repetă și ea după mine, acum zâmbesc eu.

         Îi apuc mâna, apoi îmi încrucișez degetele cu ale ei.
          Dintr-o dată, un ropot de aplauze umple sala imensă, iar noi ne uităm în jur, observând cum toată lumea se uita la noi. Mă uit din nou la Scarlett, care are obrajii roșii și zâmbesc. Ea face cu mâna timid, apoi toți ne întoarcem la masa noastră, un chelner venind spre noi.

         – Cu ce vă pot seri în această seară? spune el gentil, iar eu mă uit la Scarlett.

         – Ce mănâncă domnișoara, mănânc și eu! spun zâmbind, iar ea dă din cap afirmativ.