LANDON | 2

16. "Acasă la mine (II)"

 

      

        ~Capitolul trecut~

   Scalett chicotește. Plasează un mic sărut pe gâtul meu, apoi se dă jos de pe mine. Nuu! Nuuu! Stai acolo unde ești, problema se poate rezolva.

    - Vrei să îți fac cunoștință cu ei?

        ~În prezent~

   
     Ea face ochii mari, apoi expiră de parcă și-a ținut respirația până acum. Se uită în ochii mei adânc, apoi dă din cap afirmativ.

    - Știu...e ciudat! Te cunosc de câteva zile și deja te prezint părinților mei.

     Ea dă din cap negativ, apoi vine zâmbind spre mine.

   - Nu-i nimic. Mai devreme sau mai târziu, oricum trebuia să îi cunosc, știi nu? spune uitându-se din nou adânc în ochii mei, iar eu dau din cap afirmativ.

      Privirea ei se mută spre buzele mele, iar în câteva secunde, se naspustește asupra lor.
 
        - Mm...Letty? Putem-...

      Sunt în continuu întrerupt de buzele ei, dar nu am mai apucat să termin ultima parte, fiindcă degetele ei s-au pus pe abdomenul meu gol.

      Se depărtează de mine, apoi închide ochii și își mușcă buza.

    - Trebuia să-mi iau doza de curaj, nu? zâmbește molipsindu-mă și pe mine, apoi deschide ochii.

    Îmi caut tricoul rătăcit prin cameră, băgându-l pe mine, iar când Scarlett a făcut la fel, m-a apucat de mână, încrucișându-și degetele cu ale mele, în plus mi-a mai furat un singur sărut scurt și apăsat.

      Deschid ușa camerei, nimeni fiind de data asta în spatele ei. Cobor cu Scarlett scările, mâna ei deja transpirând. Zâmbesc din cauza emoțiilor ei, și știu că sunt un maniac fiindcă fac asta.

    - Se pare că nu e nimeni aici! spun după ce studiez încăperea.

     Ea dă din cap afirmativ, fiind de acord cu mine.

    - Vrei ceva de băut? De mâncat? o întreb dacă tot am venit aici.

    - Un pahar cu apă, te rog! spune cu jumătate de gură.

     Sunt conștient că se simte inconfortabil în casa asta necunoscută, fiind prima dată când vine aici, dar sigur va mai frecventa zona asta când nu e nimeni acasă.

     - Poftim! îi întind paharul cu apă după ce îl iau de sub jetul robinetului.

     - Mersi! îl ia delicat, apoi se sprijină de parginea canapelei și bea din el, apoi mi-l înmânează mie.

       Oftează, apoi se ridică de pe marginea canapelei și vine spre mine. Zâmbesc și o iau în brațe, iar ea face la fel, apoi își încolăcește mâinile în jurul gâtului meu.

    - Bună, Ale-...

        Ușa de la intrare se deschide, apoi mă întorc cu tot cu Scarlett în brațele mele, zărind-o pe Kaira în fața sa.

    - Nu! Nu! Să mă ciupească cineva! Asta e adevărat? întreabă confuză și se apropie de noi.

    - Să înțeleg că ea e Kaira? Scarlett zâmbește, apoi se desprinde de mine și se duce spre ea.

    - Bună...tu ești-... ȘTIAM EU! Știam... eu! sare în sus ca nebuna, apoi sare în brațele lui Scarlett.

     - Ăm...