LANDON | 2

27. "Ziua noastră"

           Perspectiva lui Scarlett...

     Ochii mei se deschid cu greu. Nu am mai dormit așa de două săptămâni. Un braț puternic se află pe talia mea, ținându-mă strâns la piept. Clipesc de câteva ori, încât privirea mea să devină limpede, apoi ridic privirea în sus și văd băiatul viselor mele. Băiatul de care sunt îndrăgostită până peste cap. Zâmbesc, apoi mă ridic mai sus și plasez un sărut pe linia maxilarului său.

         Mă uit cu ce sunt îmbrăcată, fiindcă corpul lui, care e ieșit din cearșaf, e dezbrăcat, și repir ușurată când văd că sunt îmbrăcată cu o cămașă. Nu-mi aduc aminte clar ce s-a întâmplat azi-noapte, dar dau vina pe șampania aia foarte delicioasă de la restaurant.

          Mă uit mai atent la el în timp ce doarme, apoi încerc să-mi scot mâna din cearșaf, reușind, ca să îi pot mângâia fața catifelată. El strâmbă din nas puțin, apoi zâmbește și începe să intre în gâtul meu din ce în ce mai mult, băgând-mă complet între pernele pufoase.

         Acum ce mă fac? mă întreb în sinea mea.

         Corpul lui e urcat jumătate peste al meu, nelăsând-mă să mă mișc. Încerc să-mi scot mâna de sub el, dar un mârâit scurt se aude.

       – Nici să nu încerci să pleci de lângă mine, fiindcă aseară ți-am promis că nu te voi părăsi vreodată.

       – Dar, iubitule-...

        Nu apuc să termin, că gura sa o astupă pe a mea, într-un sărut plin de pasiune. Se dă jos de pe mine, dar acum mă arunc eu peste corpul lui, prestându-mi buzele de ale lui.

         – Nu te saturi niciodată, nu? rânjește în timp ce mă sărută.

          – Nup.

      Îmi lipesc din nou buzele de ale lui, iar el zâmbește și mă apucă de talie, apoi mă trage mai sus pe pieptul lui, picioarele mele dându-se pe lângă corpul lui, stând în genunchi. Îmi frământă șoldurile în palme, coborând mai jos, punându-și palmele pe fundul meu. Dacă chestia asta se întâmpla în stadiul când nu eram împreună, aș fi întrerupt sărutul și i-aș arde o palmă peste față. Dar nu e cazul. Palmele mele se pun peste ale lui, susținându-le pe fundul meu, iar el rânjește, dar continuă să mă sărute.

        Clanța se zgâlțâie, făcându-mă să tresar, apoi să-mi pun mâna pe talie fiex în locul unde țineam de obicei pistolul, dar de data asta nu era acolo.

      – Relaxează-te! E doar Jack! spune el zâmbind, iar eu chiar mă relaxez.

       Mă sărută pe frunte, apoi eu cobor de pe corpul lui, Alex dându-se jos din pat rapid. Se duce spre ușă, apoi o deschide foarte puțin.

     – Cine mai e aici și de ce e ușa încuiată? întreabă încet.

     – Ce cauți aici? îl întreabă Alex, ezitând să răspundă la întrebare.

      Dau ochii peste cap, apoi mă duc spre el, și îi cuprind talia cu ambele mâini.

      – Scarlett? întreabă Jack, iar eu ies după Alex, apoi îi fac cu mâna.

      – Scuză-mi ținuta! îi spun, iar el zâmbește, înțelegând ce se petrece.

      – Nu ești singura pe care am văzut-o îmbrăcată așa! spune el, iar eu îmi pun un semn de întrebare. – Nu alături de Făt-Frumos al tău! face cu ochiul, iar eu expir ușurată.

    Alex îmi sărută creștetul capului, iar eu zâmbesc, apoi îl iau în brațe.

      – Eu și Gabbi suntem în sfârșit într-o relație. Ți-am ascultat cuvintele Landon și...se pare că am avut curajul să-i spun că țin la ea, iar sentimentele eu fost reciproce.