- Mayson! Mayson! strig după el prin toată casa asta imensă. Unde naiba e și băiatul ăsta? Ah. Capul meu doare pre tare! îmi pun ambele mâini pe cap, oftând adânc.
- M-ai strigat? iese dezbrăcat complet de după o ușă, iar eu îmi feresc privirea, lăsând capul în jos rapid, ceea ce nu prea a fost o idee prea bună.
- Bro...da! Dar, ia ceva pe tine mai întâi și după discutăm.
- De ce m-ai chemat? M-ai trezit.
- Am vrut să mă asigur că ești întreg și că ești apt să mergi pe propriile picioare. Acum, spun și fac semn spre scări, voi urca. Ne vedem mai târziu. Și îmbracă-te! îi fac semn cu degetul arătător, iar el zâmbește pervers.
- Da, tati! ridică din sprâncene rapid.
- Cât ai băut aseară?
- Nu prea mult!
- Să zicem! dau ochii peste cap, apoi urc scările rapid.
Iau din dulap ce apuc, fiindcă era evident să-mi aduc și ceva de îmbrăcat și pe aici.
- Mi-aș fi dorit să fi și tu aici...
Șoptesc singur, gândul meu ducându-se spre ochii mei preferați. Acum puteam să fiu în drum spre casa ei și să o iau în mașina mea, apoi să o sărut până o las fără suflare fiindcă mi-e atât de dor de ea, chiar dacă a durat atât de puțin. Nici măcar nu eram oficial împreună, nu i-am spus nici măcar o dată că o iubesc, poate doar pentru mine, dar am fost un idiot că nu am spus-o și cu voce tare. Poate că și acum mai era alături de mine.
- Landon? Ești gata? intră Mayson pe ușă încet.
- Ce? Ăm, da! Sigur! Hai! spun, apoi merg spre el și încerc să trec, dar mă oprește.
- Don? Ești bine? se uită serios la mine, iar eu la fel.
- Da, totul e bine! Liniștește-te, amice! îi zâmbesc, apoi îl iau de umăr și mergem spre parter.
- Mayson? strigă Kaira din bucătărie atunci când intrăm pe ușă, apoi fuge rapid spre el plină de clăbuc pe mâini, sărindu-l în brațe.
El o îmbrățișează, zâmbind. Zâmbesc și eu, apoi Kaira se desprinde de el și vine spre mine.
- La mulți ani, lipitoare! zâmbește în colțul gurii, apoi râde și mă strânge în brațe.
- Mersi, K! o strâng înapoi, apoi îmi îngrop capul în gâtul ei.
Kaira dă cele mai bune îmbrățișări, chiar aveam nevoie de una acum.
- Hei, ești bine? îmi șoptește în ureche, iar eu îi fac semn lui Mayson să se ducă sus.
O salută pe mama care spală vasele cu căștile în urechi, apoi urcă.
- Nu. Am nevoie de o îmbrățișare de urs! șoptesc înapoi, iar ea chicotește.
- Vrei să vorbim despre asta? șoptește, iar eu dau din cap negativ încă strângând-o în brațe.
- Poate mai târziu! zâmbesc, apoi îi dau drumul din brațe.
Ea afirmă dând din cap afirmativ, apoi mă sărută pe obraz și se face dispărută. Mă îndrept spre bucătărie, unde se află și mama.
CITEȘTI
LANDON | 2
Teen FictionAșa tată, așa fiu. Un rebel în floarea vârstei, ce învârte fetele pe degete. Petrecerile sunt nelipsite, iar mașinile rapide dețin o parte din inima lui. Ca orice amator în iubire, s-a lăsat păcălit de prima fată care i-a ieșit în cale...
