LANDON | 2

49. "Pasiune"

          E ora 11:46, iar avionul nostru a aterizat acum 5 minute, iar acum o aștept pe Scarlett să vină de la baie. Am avut noroc ca acel cuplu nu ne-a mai urmărit și aici! Am sunat pentru un taxi între timp.
          Am vizitat Parisul acum 3 ani, odată cu admiterea Kairei pentru liceul mult-dorit din Franța, dar din păcate nu au acceptat-o, și am stat aici 3 zile, un fel de mini-vacanță.

       - Sunt gata! îmi spun ea, venind la mine grăbită. Avem mult de mers până la hotel?

            Ochii ei sunt sticloși și obosiți, fiindcă nu a dormit mai deloc. A spus că nu putea, deoarece îi era frică să nu se întâmple ceva. Am asigurat-o că nu are ce, dar nu m-a ascultat.

- Ok. Am chemat un taxi și se pare că va întârzia. Vrei ceva de mâncare între timp? Sau ai nevoie de orice altceva? o întreb, dar colțurile buzelor ei se ridică, formând un zâmbet mic.

- Nu, iubitule. Sunt bine! Nu îți face griji pentru asta! îmi strânge mâna într-a ei.

Mă uit în ochii ei albaștri din nou, apoi îi sărut fruntea. Nu am crezut că o să ajung aici vreodată: într-un aeroport în luna de miere, iar iubirea vieții mele să mă strângă în brațe cum nu a mai făcut-o vreodată.

***

Perspectiva lui Scarlett...

E minunat. Pur și simplu perfect. Mă uit în jurul meu și nu îmi vine să cred că mă aflu în Paris, pe alt continent, alături de cel mai important om din viața mea.
Clădirea imensă din fața mea este în stil vintage, iar ușile sunt larg deschise, pregătite ca să intrăm. Landon privește cum bărbatul înalt pune bagajele pe un stativ, în timp ce eu mă îndrept spre recepție.

- Bonjour! Comment puis-je vous aider? (Bună ziua! Cu ce vă pot ajuta?)

- Bonjour Je souhaite vérifier une réservation! (Bună ziua! Aș dori să verific o rezervare!)

- Quel nom? (Pe ce nume?)

- Wilson Alexander Landon.

- Oui! Salle 600. (Da! Camera 600.)

- Merci! (Mulțumesc!)

Chiar sunt uimită de franceza mea. Nu mi-a plăcut atât de mult. Mă întorc, apoi mă uit după el, dar e de negăsit.

- Ai rezolvat? mâinile lui Landon îmi cuprind talia de la spate, apoi îmi sărută tâmpla.

- Da. Camera 600.

- Știu. E bine că încă e valabilă.

- Adică? îl întreb confuză.

- Am făcut rezervarea asta cu mult timp în urmă, adică înainte să se întâmple toată treaba cu tatăl tău și înainte să plănuim nunta.

- Adică noi aici trebuia să facem altceva? Sau? sunt confuză și știu că sunt enervantă când pun prea multe întrebări.

- Da. Aici trebuia să ne petrecem aniversarea de un an, imediat după ce te-am cerut în căsătorie, dar după s-a întâmplat incidentul și erai prea tristă, așa că am vrut să anulez, dar am uitat. Am sunat acum două săptămâni din nou și mi-au spus că s-a ocupat, așa că am restabilit data, și iată-ne aici!

Coborâm din lift, apoi intrăm pe un hol destul de spațios. Pe jos se află un covor roșu-sângeriu, iar gresia lucește atât de tare, încât îmi pot vedea propria reflexie în ea. Ușile de pe o parte și pe alta sunt dintr-un lemn negru, mat. Intrăm pe cea care are atașat o tăbliță aurie cu numărul "600" inscripționat.

- Uau! Asta spun de când am tot venit. Iubitule, ești chiar plin de surprize! îi arunc o privire, iar el decât îmi explorează corpul cu privirea.

- Plec până la recepție să întreb de bagaje, așteaptă aici! îmi spune, iar eu aprob din cap.

Iese pe ușă, apoi eu mai înaintez puțin. Asta nu e o cameră de hotel, e un întreg apartament, cu bucătarie, două băi și un dormitor regal. Înțeleg că stăm aici cât vrem, dar nu am de gând să ne mutăm aici.
Îmi las geanta și ghiozdanul pe masă, îmi iau pasta de dinți și periuța, apoi fug rapid spre baia din micul living. Îmi perii dinții cât de rapid pot, apoi mă mai aranjez puțin în oglindă, și ies, iar imediat ușa de la intrare se aude, apoi două voci.

- Merci! vocea lui Landon se aude, apoi ușa se închide din nou.

- Ai rezolvat? îl întreb, iar el se întoarce la mine.

- Da. Se pare că deja le avem în camera noastră. Nu ai fost să verifici? mă întreabă, dar dau din cap negativ. Ok, atunci să mergem împreună.

Îi zâmbesc, apoi ne îndreptăm spre un alt hol mic, cu o ușă în capăt. Mă îndeamnă să rotesc eu clanța, ceea ce și fac, dezvăluind astfel cea mai luxoasă cameră din tot apartamentul. Patul e imens, făcut dintr-un lemn negru, acoperit cu cearșafuri roșii. Televizorul se află într-o ramă de oglindă, atașat de peretele din fața patului, iar două geamuri până la podea, luminează camera perfect, făcând ca totul să arate minunat. Un dulap, făcut din același material ca patul, stă sprijinit de peretele din dreapta, lângă ușă. Iar pe jos, există același covor roșu, perfect aspirat.

- Îți place? vocea lui Landon mă trezește la realitate, apoi buzele lui se află pe gâtul meu.

- Pot să spun nu, la așa ceva? îmi pun mie mai mult întrebarea, iar apoi mâinile sale îmi cuprind talia.

Mă întorc cu fața la el și îmi unesc buzele de ale lui, cu o dorință aparte. Se îndreaptă cu mine spre patul înalt, iar în câteva secunde simt cum spatele meu face contact cu cearșaful rece. Îi desfac nasturii cămășii, iar el imediat o aruncă pe jos, la fel cum face și cu rochia mea. Își unește buzele din nou cu ale mele, urcând mai sus pe pat. Săruturile lui devin mai rapide, coborând mai jos pe gât și pe piept, iar aici îmi desprinde capsele sutienului meu alb. Își desface cureaua, iar acum suntem la fel de goi și vulnerabili. În câteva clipe simt plăcerea absolută, dar de data asta e mai diferit. Modul, cum mă atinge, cum mă tachinează, cum mă face să mă simt, este altfel, mult mai pasional și grijuliu. Încet, totul devine mult mai intens, iar el depune mai mult efort, astfel încât corpul lui tensionat se relaxează în sfârșit, căzând extenuat peste al meu. Își unește fruntea cu a mea, rezpirând greoi, apoi își unește buzele fierbinți de ale mele, în timp ce mâinile sale îmi explorează corpul neîncetat.

           - Nu știu dacă pot să-ți explic vreodată cât de tare te iubesc! îmi spune în timp ce mă sărută pe gât.

            - Nu trebuie să o faci fiindcă deja știu asta! spun, iar ochii lui îi întâlnesc în sfârșit pe ai mei.

      Hello!!!! Capitol nou!!! Aștept păreri!❤️❤️❤️