Mă plimb prin palat către camera de recreere a lui tata. Deschid ușa. Acesta se uită scurt la mine, apoi se uită înapoi pe fereastră.
- Bine te-am găsit, tată!
- Jikoku.
- Cerul e foarte luminat, nu? Spun în timp ce încerc să mă apropii de el.
- Fratele tău îl luminează cât e ziua de lungă. Sora ta face la fel când e noapte.
- Ce ști de zeul lumii de dincolo?
- Să nu mai zici de acel zeu vreodată!
- De ce?
- Dispari din sala mea! Să nu te mai aud că zici de acel mizerabil!
Ce o fi cu tata? Știu că mereu făcea așa când încercăm să vorbesc cu el, dar când am zis de Infernum a exagerat. Angel mă vede și mă conduce către camera mea pentru a-mi împleti părul.
- Jikoku, mereu când mă uit la tine, o văd pe Lady Ida. E o binecuvântare că semenii cu ea.
- Angel... Spun în timp ce degetele ei îmi mângâie părul.
- Da?
- E greșit că sunt zeița războiului?
- De ce vezi asta?
- Pentru că nu luminez cerul lui tata.
- Ai și tu un rol la fel de special că frați tăi. În timp ce ei luminează cerul, tu îl aperi. Războiul acesta v-a fi câștigat de tine și vei dăinui mereu.
- Angel... Spun cu lacrimi în ochii.
- Nu plânge , dragă Jikoku, că mă faci și pe mine să plâng.
Angel în același timp îmi este și mamă. Sper că mama m-a văzut înainte să moară. Toți din împărăția lui tata zic că semăn cu ea.
- A da! Era să uit de ceva.
- Ce?
- În legătură cu zeul lumii de dincolo, Infernum.
Angel s-a oprit să mă împletească. Dar a reînceput după 2 minute.
- E o poveste destul de interesantă. Tatăl tău și Infernum erau prietenii. Tatăl tău născut din cer , iar el născut din răutatea oamenilor. Infernum a cunoscut-o și pe mama ta și erau prietenii buni, chiar la cuplat pe tatăl tău cu ea. Dar în urma unor neînțelegeri legate de conducere, tatăl tău la aruncat pe Infernum din cer , astfel devenind zeul lumii de dincolo.
- Bietul Infernum.
- Nu l-am cunoscut. Dar tatăl tău ne-a zis că e periculos și foarte puternic.
