Pași grăbiți ne trezesc din visul dulce. Servitorul deschide ușa și se înroșește când ne vede în pat.
- Lord Infernum!
- Ce s-a întâmplat?
- Spiritele rele! Iar invadează lumea de dincolo!
- Nu din nou!
- Dați- mi un cal, un scut, o sabie și un arc cu săgeți! Mă ocup eu de spirite!
* În cer*
- Lord Aeternum, spiritele rele atacă cerul!
- Și?
- Jikoku mereu ne apăra.
- Eu ce am zis?! Uitați de acea zeiță!
Spiritele negre distrug totul în calea lor, omoară din servitori și fură obiecte prețioase. Degeaba au încercat să le țină departe, venirea spiritelor a rezultat dezastru în cer.
* Înapoi în lumea de dincolo*
- Ești sigură de asta, războinica mea?
- Te rog din tot sufletul , Infernum. Calmează supuși, mă ocup eu de spirite!
Dau pinteni calului pentru a merge la hoarda de spirite. Scot săgețile și trag. Spiritele se evaporă , iar eu recuperez săgețile. Scot și sabia și scutul și decapitez spiritele osoase.
După ce am omorât și ultimul spirit, am fost aplaudată de supuși. Nu s-a mai întâmplat așa ceva. Să fiu aplaudată pentru ce am făcut.
De acum lumea de dincolo v-a fi apărată de mine! Cerul să rămână o ruină pentru că nu m-a apreciat!
