* Pacem*
Mă plimb în Grădina Vocilor Pierdute. Mă gândesc cum Aeternum a putut face un loc așa de frumos în cer. Și cum poate să o aibă pe Jikoku că fiică? Eu chiar îl susțin pentru tratamentul ce il dă. Nu merită iubire.
- Ai venit , logodnica mea!
Vocea asta îmi pare cunoscută. Pare a fi Infernum. Mă dădusem la el, dar m-am refuzat. Ce zeu idiot!
Mă ascund după o tufă. Văd că îmbrățișează și sărută pe cineva. Mă uit mai bine și nu îmi vine să cred ochilor. Cea pe care o sărută și îmbrățișează este Jikoku. Și tocmai i-a spus logodnică. E oare posibil ca ei doi să fie logodiți? Văd un inel cu diamant pe degetul lui Jikoku. Deci e adevărat. Cred că Aeternum nu ar fi prea bucuros. Oricum nu i-am mai făcut zile rele lui Jikoku de mult.
Merg la palatul acestuia și mă înfățișez în fața lui.
- Mare zeu al cerului!
- Ce dorești , zeiță a păcii?
- E legat de fica ta cea mai mică, Jikoku!
- Ce e cu ea?
- Am văzut-o în Grădina Vocilor Pierdute sărutându-se cu cineva.
- Cu cine? Zeul fierar, zeul comerțului, al ciobănitului sau al timpului?
- Cu nici unul din ei. Se săruta cu Infernum.
- Cu cine?!
- Infernum, zeul lumii de dincolo! Și e și logodită cu el!
