Capitolul 10

24 10 1
                                    

Toată ziua m-am gândit la Infernum. Îl vreau aproape de mine. Nu îl pot înțelege pe tata de ce la aruncat din cer. Pentru un amărât de tron ce îl puteau împărți foarte ușor.

Nu trebuie să o las pe Pacem să afle de relație. A trecut aproape un an de când sunt cu Infernum ,dar totuși trebuie să fiu precaută. Pacem îi poate spune lui tata, iar tata cine știe ce ar putea face. Infernum a fost de acord să ținem relația secretă.

Oricum trebuie să merg în Grădina Vocilor Pierdute pentru a-mi vedea iubitul. A spus că are o surpriză pentru mine. M-a făcut curioasă. Mă îmbrac într-un kimono alb , o anunț pe Angel și plec.

Infernum zâmbește ca întotdeauna, doar că acum ține o mână în buzunar.

- Mă bucur să ne revăd , războinica mea! Și chiar la timp!

- La timp pentru ce?

Acesta se pune într-un genunchi și scoate din buzunar o cutiuță roșie cu un inel cu diamant . Inima îmi bubuie în piept.

- Jikoku, a trecut aproape un an, dar simt că te iubesc până la infinit să te întreb dacă vrei să te logodești cu mine?

- Infernum...eu....

Se uită la mine. Ochii îi strălucesc în lumină . Nu vreau să îi pierd din privirea mea.

- Vreau să mă logodesc cu tine!

Acesta se ridică , mă i-a de obraji și îmi dă primul meu sărut.

Zei pierduțiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum