Am ajuns înapoi la castel deabea spre dimineață. Am intrat pe geam în camera mea.
- Unde ai fost? Întreabă Angel stând pe un scaun din cameră.
- Oh, Angel! Mai speriat!
- Unde ai fost , Jikoku?
- Nu am fost departe.
- Te-ai văzut cu cineva?
- Poate...
- Spune-mi , Jikoku. Orice ar fi noi păstrăm secretele unei alteia.
O i-au de mâini , respir adânc și încep.
- Dă, m-am întâlnit cu cineva.
- Cu cine?
- Cu Infernum.
- Ce?!
- El e iubitul meu. Ne-am întâlnit când mă băteam cu spiritele rele. El m-a salvat când au venit prea multe.
- Te-a salvat? Cum? Tatăl tău a zis că e rău!
- Tata a mințit. Infernum e cel mai drăguț zeu pe care l-am întâlnit. El a vrut să conducă cerul cu tata , dar tata la aruncat din cer.
- Orice ar fi, nu trebuie să afle tatăl tău sau inamica ta, zeița păcii.
- Voi avea grijă ca Pacem să nu afle.
