* Angel*
Cerul e complet distrus. Dacă era Jikoku aici nu ar fi fost așa. Nu mai pot fără ea. Am crescut-o de când era bebe. Pe ascuns îl i-au pe Akuma din grajd, i-au sabia, scutul, cuțitele, pumnalele, arcul și săgețile lui Jikoku și fug din cer.
- Stai liniștit, Akuma! Mergem la Jikoku! Spun și mângâi calul din mers.
Când aude de Jikoku, galopează mai repede .
Am ajuns în lumea de dincolo foarte repede. Aeternum a spus doar minciuni. Locul ăsta e minunat, chiar dacă e puțin întunecat.
Descălec și cer celor de la poarta palatului să o deschidă, că sunt bona lui Jikoku. Dar au refuzat să facă asta.
- Deschide- ți poarta! E bona mea!
Porțile se deschid, iar îmi brațe îmi sare cea pe care am crescut-o.
- Angel, dar cum?! Am crezut că tata a pus sechestru pe tine!
- Am scăpat din cauză că spiritele rele au atacat cerul, iar tu nu ai mai fost acolo să le vii de hac.
- Acolo nu am fost apreciată. Nu mai aparțin cerului. Acum aparțin lumii de dincolo.
- Jikoku cine e ea? Întreabă cred că Infernum.
- Ea este bona mea, Angel. M-a crescut de când eram mică.
- Încântat! Eu sunt Infernum! Zeul acestei lumi!
- Eu sunt Angel! Nu sunt nici o zeiță, dar sunt bona lui Jikoku.
- Mi l-ai adus pe Akuma! Spune și mângâie calul.
- La fel și armele.
- Poftiți înăuntru! Avem multe camere frumoase! Spune Infernum invitându- mă în palatul său.
Când seara s-a lăsat, i-am făcut baie lui Jikoku că pe vremuri.
- Jikoku...
- Da?
- Ce ai vrut să spui că acum aparții lumii de dincolo?
- Am mâncat un măr roșu din grădina lui Infernum. Acum aparțin acestei lumi. După ce am ucis spiritele rele, am fost aplaudată. Acest lucru nu se întâmpla în cer! Nu regret că am mâncat acel măr!
