Menajeră

11

-Poate, spuse mohorâtă, dar să nu mai vorbim despre lucruri de genul, se însenină, uitându-se pe o fereastră. Plec săptămâna viitoare. De Anul Nou mă întorc. Te găsesc aici?

   -Da, nu plec nicăieri. Va fi o petrecere aici? am întrebat nepăsătoare.

-Cred că da. De fapt, sigur va fi. În fiecare an e o petrecere grandioasă de Anul Nou.

Simțeam ezitarea din ochii ei. Îmi ascundea ceva și eram foarte sigură de acest lucru. Nu voiam să insist. Lui Chloe, la fel ca fratele ei, nu îi plăcea când cineva se băga în treburile sale. Știam că dacă nu își dorea să îmi comunice un lucru, avea un motiv întemeiat. M-am uitat la ea, am aprobat-o și după, mi-am luat la revedere. Mai pe seară mă întâlneam cu Tommy. Mă ducea la o sală de bowling.

Îl știam pe Tommy de aproape două luni. Ieșeam în oraș cu el de minim două ori pe săptămână. De la o vreme însă, așteptam tot mai nerăbdătoare să mă întâlnesc cu el. Aveam fluturi în stomac și îmi încurcam propriile cuvinte. Realizasem că am ceva sentimente pentru el și, în același timp, știam că nu sunt reciproce. Am cunoscut-o pe Melissa. Era o femeie extraordinară, iar Tommy o iubea mult. Era atât de înnebunit după ea, încât nu o mai ținea secret. Știa toată lumea de ea. Nu voiam să mă bag peste relația lor. Preferam să fiu prietenă cu el. Nu aveam șanse în fața Melissei. Deși mi-ar fi plăcut să mă confesez în fața lui, nu aveam de gând să o fac niciodată, iar acest lucru îmi cauza un nod în gât și dureri în piept.

   Tommy bătuse la ușa mea la ora șase, ora stabilită de altfel. Era cu Melissa. M-au așteptat încă cinci minute. Când am ajuns la sala de bowling am descoperit că eram așteptați de toată lumea. Melissa plecase la toaletă să se spele pe mâini. Cât era ea plecată, Tommy se apropiase de mine și îmi șopti: 'Am o surpriză pregătită.'

   Cuvintele lui mă șocaseră. Un fior îmi trecuse pe șira spinării și aveam un nod în gât. Nu trecu mult, iar supriza fusese dezvăluită. Tommy era în genunchi în fața Melissei, iar din buzunarul blugilor scoase o cutiuță care ascundea un inel strălucitor. Își privi iubita, iar apoi rosti întrebarea. Ea aprobase plângând. Era o scenă romantică pentru toată lumea, mai puțin pentru mine. Momentul acesta mă lovi puternic. Surpriza nu era pentru mine, ci pentru ea, iar Tommy doar își dorea să mă bucur pentru el. Mă bucuram, dar simțeam cum inima mea de rupe în bucăți. Știam că nu am nicio șansă, dar înăuntrul meu, o parte a sufletului meu, încă spera. Însă, privind acel moment, realizasem că totul fusese o fantezie ce nu s-ar fi putut împlini vreodată.

   Încercasem din răsputeri să mă concentrez, dar nu puteam. Priveam în gol. Am plecat acasă după o oră în care mă mințeam singură că nu eram afectată de ce văzusem. M-am scuzat că nu mă simțeam bine și că eram foarte obosită din cauza slujbei.

   Acasă era mult mai rău. Nu puteam să nu mă gândesc la evenimentele petrecute în acea zi. Simțeam că mă omoară propriile gânduri. Atunci am observat cutia de creioane colorate primită cadou de la bătrân. M-am așezat la masă și am început să desenez Desenam obsesiv și nici nu îmi dădeam seama că desenam peisajul pe care îl vedeam zilnic cât eram la orfelinat.

A doua zi, m-am ridicat cu greu din pat, lipsită de orice chef de viață. Aveam ochii umflați de la plâns, iar degetele colorate de la creioanele pigmentate. Am ajuns la conac, fără să întâlnesc privirea nimănui. Am urcat la Chloe, care devenise ușor îngrijorată. Nu zise nimic când am rugat-o să mă învoiască de la studiu, doar aprobase. Am coborât la parter unde am început să îmi fac treaba obișnuită. Deși lucram mult mai greoi decât de obicei, nimic nu îmi distrăgea atenția. Tot ce încercam să fac era să nu mă gândesc la nimic. Scopul meu era să mă obosesc atât de tare, încât să adorm fără probleme, pentru a scăpa de durerea constantă pe care o simțeam în piept.

-Te simți bine? se auzi o voce care îmi distrase atenția pentru prima dată de când mă apucasem de lucru.