22. Nu pot pleca acum

1.7K 68 29
                                    

Madelaine

     Ma trezesc brusc si este o mare greșeală. Ma doare tot corpul. Ce mama naibii s-a întâmplat? Si unde e Marc? Doamne ,sper sa fie bine. Mai stau eu ce mai stau si vad ca nu vine nimeni sa imi zică ceva. Nimănui nu îi pasă de mine? Dau un pahar pe jos si aud niște pasi grăbiți pe hol.
-Un sfarsit a venit cineva. Începeam să mă plictisesc. ~spun eu cand ii vad pe toti acolo privindu-ma uimiți.

-Slava lui dumnezeu ca ca esti bine. Dacă ai ști cât ne-ai speriat. ~spune mama panicată.

-Unde e Marc e bine? ~intreb eu neliniștită.

-E relativ bine. ~spune Liam nesigur ,si ceilalti se uita unii la alți.

-Spuneți adevărul. Oricum daca nu îmi spuneți voi acum, voi afla mai tarziu si va iesi mai rau. ~spun eu cu o privire ucigătoare.

-Pai, a pierdut cam mult sânge si are nevoie urgentă de un donator. Însă mama lui nu poate dona deoarece este bolnavă, iar singurul donator rămas este...Antonio. Care nici in ruptul capului nu vrea sa ii doneze. Si tu ai avut aceeași problemă, însă noi ți-am donat. ~spune Ash si arată spre el si Liam.

- Trebuie sa vorbesc urgent cu Antonio. ~spun eu încercând să par calmă.

-Dar fara stres, în situația ta nu este necesara. ~spune Liam si Amy il priveste întrebatoare.

- Ce fel de situație? ~întreabă Amy nedumerită.

-Adica a avut un accident, trebuie să rămână calma. ~spune Liam încercând să se scoată.

- Ma duc sa il chem pe Antonio. ~spune Amy si toti ies împreună cu ea.

-Mai chemat iubire? ~întreabă Antonio intrând în salonul meu.

-De ce nu vrei sa ii doneze lui Marc sânge? Nu saracesti, e doar putin sânge Antonio. ~spun eu încercând să ii explic.

-Nu prea ti-a spus bine familia ta despre starea lui Marcus. Are nevoie de un transplant de plămâni. Iar eu am donatorul perfect. ~spune el mușcând dintr-un biscuite.

-Iti dau orice Antonio, doar ajuta-l. ~spun eu cu lacrimi în ochi.

-Ii ofer donatorul doar daca pleci inapoi in America de tot. Si vii aici doar de sărbători si chestii. Si inca ceva ,nimeni nu trebuie să știe de asta. Familia lui Marc cu atât mai mult. Ai plecat si i-ai distrus inima lui Marc doar pentru ca ai gasit pe cineva mai bun. ~spune el si eu raman scoată.

-Nu pot pleca acum. Marc are nevoie de mine. ~spun ei si el pufnește amuzat.

-Daca vrei sa moara poftim, esti libera sa stai cu el. In schimb i-ai putea salva viața, si in plus il lași să și-o continuie mai departe. Si asa il sufoca prea mult. S-a schimbat mult de cand ai aparut si tu prin peisaj. Fără tine isi va da seama ce viata frumoasa are. Ce zici? Batem palma? ~întreabă el si îmi întinde palma sa giganta.

-Bine, fac asta. Voi pleca si voi lăsa totul in urmă. Însă dacă aflu ca a pățit ceva nu mai scapi. Cand pot pleca? ~intreb eu incercand sa par complet indiferența, însă doar eu stiam ce se petrece inauntru-l meu.

-Maine la prima ora te voi scoate de aici fara stirea nimănui. Până atunci scrie si tu scrisoare de rămas bun. Stii tu, chestii de alea pe care le lasi cand pleci undeva. ~spune el si pleacă din salon, lasandu-ma singura in suferință mea.

     Cum pot sa plec acum? E prea mult dintr-o dată. Ieri totul era perfect si azi ce s-a întâmplat? Mi s-a schimbat viata la 180°. Nu stiu ce reacție va avea Marc cand va afla ca am plecat, dar cand va afla ca pentru alt băiat va fi... Nici nu ma pot gândi la asta. Trebuie să încep să scriu scrisorile de adio. Din pacate nu e un rămas bun, eu un adio...pentru totdeauna.

***

-Misca-te odată altfel voi fi nevoit să vă mai fac un accident. ~spune el si eu ma opresc instantaneu.

-Ce au zis? Tu ai provocat acel accident? ~intreb eu surprinsă.

-Da, hai mergi odată până nu ne vede cineva. ~spune el si ma împinge de la spate.

-De ce ai facut sta? Tu realizezi ca ai stricat absolut totul? M-ai distrus acum cativa ani, si acum a mai rămas doar cenusa din mine. ~spun eu enervantă cu lacrimi în ochi.

-Nu mai dramatiza atât. Nu e mare brânză, daca ți-am provocat un accident acum cativa ani ,asta nu inseamna ca nu ți-l pot provoca si acum. ~spune el cu niște vorbe complet indiferența care ma enervează la maxim.

-Tu nu înțelegi ca din vina ta am o grămadă de necazuri?  Doar din simpla ta prostie. Te urasc din toată inima ,si te voi urâ toată viața mea. ~spun eu ,sau mai degrabă ii tip toate cuvintele in fata si imi continui drumul cu lacrimi în ochi.

-Vezi ca iti curge sânge din nas. Mai calmează-te putin. ~spune el ca si cand nu as fi spus nimic.

-Vezi sa nu. ~spun si ma șterg cu un șervețel la nas.

-Sa imi trimiți vederi din America. ~spune el încercând să facă o conversatie.

Just.alone

Doar un pasUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum