Intre vis si realitate

12.Viata nu e deloc corecta

Aburul a acoperit faianta de pe perete. Asa ca am inceput sa desenez aiurea modele. Faceam linii pe faianta neagra, stiam ca o sa ramana urme dar nu imi pasa. Gandul mi-a fugit la prima zi cand am auzit de fratii Salvatore. Si asa a inceput totul:

Eram in anul 1840. Tata tocmai se intorsese din Italia.

Eram atat de fericita. Peste trei zile implineam 18 ani. Eram atat de entuziasmata. Parintii mei imi promisesera o petrecere mare. Doar eram una dintre cele mai curtate fete de pe atunci si una din cele mai bogate , frumoase si destepte. Pe atunci nu eram deloc modesta. Din Italia tata imi adusese cele mai frumoase rochii si cele mai scumpe bijuteri. Sala cea mare era atat de perfecta, parca iesita din basme. Gandurile mele fusesera intrerupte de Emely.

-Domnisoara Katherine va cheama tatal dumneavoastra.

-Spunei ca vin imediat.

Am coborat scarile si am mers in salon. Acolo era familia mea alaturui de doi barbati si o femeie. Barbatul mai in varsta avea parul negru si ochi verzi. Era inalt, dar trecerea anilor pusese amprenta peste chipul lui. Femeia era mai tanara si imbracata intr-o rochie destul de modesta, dar frumoasa. Iar celalalt barbat, in fine baiat era cam de varsta mea. Avea parul brunet, frumos aranjat si purta un costum negru. Ochii ii avea verzi ca femeia, care presupun ca era mama lui. Cand am ajuns privirile s-au indreptat spre mine. Am facut o usoara plecaciune si am privit drept inainte.

-Aceasta este scumpa si draga mea fica Katherine.

-Imi pare bine sa va cunosc in sfarsit domnisoara Katherine.

-Cu cine am onoarea?

-Eu sunt Joseph Salvatore, ea este sotia mea Clara, iar el este fiul nostru Stefan.

Atunci el a ridicat privirea spre mine si am ramas blocata. Avea un chip atat de angelic si de frumos. S-a apropiat de mine si mi-a sarutat mana. Privirile noastre erau inlantuite. Nu puteam sa imi iau privirea de la el. Era atat de frumos. Si mai era si jumatate Italian. Inalt, brunet, ochi verzi, corp musculos, bogat, frumos. Ce sa mai, un pretendent perfect. Dar sper sa aiba si ceva in cap.

-Imi face placere sa va cunosc domnisoara Katherine.

-De asemenea domnule Salvatore.

-Te rog, spune-mi Stefan.

-Tatal tau ne-a vorbit incontinuu despre tine Katherine. Si se pare ca nu a exagerat deloc.

-Multumesc.

In acea zi am fost tot timpul cu Stefan, si in urmatoarea la fel. Incepeam sa ne cunoastem din ce in ce mai bine si sa imi placa tot mai mult. Era diferit de ceilalti baieti. Avea acel ceva special. Si mereu ma fascinau povestile lui. Dar in acea seara, am coborat jos in salon. Iar din biroul tatalui meu se auzeau voci. Din fire foarte curioasa, am hotarat sa vad despre ce vorbesc. Stiu ca nu se cuvine sa tragi cu urechea, dar era un subiect interesant, era vorba despre o nunta.

-O sa planificam nunta peste un an.

-Nu crezi ca ne cam grabim? spuse tata

-Nu, atunci va fi momentul potrivit. vor avea dupa nunta timp destul de cunoscut.

-Dar totusi Katherine e mai mica.

-Inteleg ca vrei sa o mai ti pe langa tine, pentru ca ai o singura fica. Dar nici sa o ti pana e baba. Acum, ca e in floare varstei, si e mai frumoasa ca niciodata. Doar tu ai spus ca deja e curtata.

Nunta? Eu sa ma marit? Nici vorba de asa ceva. Am doar 18 ani. Iar la anul doar 19. Eu nu ma marit.

-Fiul tau si cu fica mea vor fi o pereche perfecta.