Intre vis si realitate

1. Visul

Aceasta poveste are la baza The Vampire Diaries. Actiunea a fost schimbata, dar personajele sunt in mare parte aceleasi.

Sper sa va placa.....................

                                                  Totul a inceput atunci cand tata a hotarat sa ne mutam iar. Defapt nu este vina lui ca seful sau il trimite prin toata America ca sa salveze anumite firme de la faliment. Mereu mi-am dorit sa putem sta un timp mai lung intr-un anumit oras, dar ce sa faci? Trebuie sa ne mutam iar si iar.

Inainte sa plec din fosta mea casa m-am uitat odata prin ea. Era la fel ca atunci cand am ajuns, peretii erau de culoare alba iar parchetul crem se imbina in mod armonios cu mobilierul. In timp ce priveam prin casa mi-au venit in minte o multime de amintiri, eu cu prietenele mele pe care mi le-am facut aici, timp de doua luni, stateam si radem, povestind tot felul de intamplari din viata noastra. Chiar cand sa ies pe usa ca sa intru in masina, au aparut fetele cu lacrimi in ochi. Le-am imbratisat si mi-am luat ramas bun, nu eram prea buna la despartiri, imediat incepeam sa plang si de data aceasta am reusit sa ma controlez mai bine, dar cum am intrat in masina am inceput sa plang.

Ma aflam in avion in drum spre New York. Drumul a fost destul de agitat pentru ca am avut parte doar de ploi. Dar cum am ajuns in New York, ploaia a incetat, dar cerul era inca inorat. Casa noatra era mai mare de cat cea pe care o parasisem acum cateva ore. Cum am intrat in casa, am fugit sus pe scari sa vad viitoarea mea camera. Era asa cum imi doream, mare, spatioasa, cu un pat dublu pe misloc, mobilier negru si fereastra era la strada, un lucru bun,  puteam sa ies pe balcon. Dupa ce am terminat de despachetat si am mai ajutat-o pe mama sa aseze lucrurile la locul lor, am hotarat sa fac o mica plimbare prin oras, ca sa il cunosc, sa am o parere despre el. Cand sa cobaor scarile am observat ca fratele meu mai mare, Jeremy, avea usa deschisa la camera, asa ca am intrat.

-Vrei sa vi cu mine sa ne plimbam?

-Unde?

-Pe strada, doar nu in apa.

-Alta data ca acum nu am niciun chef. Inchide si usa dupa tine.

-NU!

-Atunci vei fi pedepsita.

In acea clipa lua o perna si arunca spre mine. Am inchis usa in viteza ca sa nu ma loveasca si dupa cate clipe am dechis-o, dar urma alta perna sa fie aruncata si de data am trantit usa. 

-Nu am ajuns bine si voi doi deja stricati casa?

-Eu nu am facut nimic mama, Elena a fost.

-Minte, el a inceput!!!!!!!!!!!!!

Fara sa ma mai ciondanesc cu fratele meu, am decis sa cobor jos si sa plec in mica mea expeditie. Soarele apunea dupa blocurile gri. Era o seara minunata, pentru prima oara ma simteam bine inca de la inceput intr-un oras. In timp ce mergeam cu capul in pamant si cu castile in urechi, m-am lovit de cava masiv. Prima oara am crezut ca era un zid sau ceva de genul, dar cand am ridicat capul am observat ca era un baiat. Statea in fata mea uitandu-se ciudat la mine. Era atat de frumos........ parca era din alta lume.

 -Katherine?

-Nu, ma confuzi. Eu sunt Elena.

-Buna, Elena. Sunt Damon. Imi pare rau ca te-am botezat, doar ca semeni atat de bine cu o prietena.

-Nu-i nimic, se mai intampla.

-Noua in oras?

-Chiar atat de vizibil?

-Nu, dar pareai atat de confuza si in plus cam toate privirile se intorceau dupa tine.

-Nu te pricepi deloc sa minti. Trebuie sa ma intorc acasa, ne vedem maine la scoala?

-Nu prea cred. Eu am terminat de ceva vreme liceul, asa ca......... imi pare rau.

-Era prea frumos sa fie adevarat. Se pare ca o sa fiu din nou fata cea singura pentru ceva timp. Dar ne mai vedem pe strada?

-Nici asta nu va fi posibil. Azi parasesc orasul.

-OK, trebuie sa plec ca o sa inceapa ploaia.

-Pe curand Elena..........

A mai spus ceva dar nu am inteles pentru ca a vorbit incet, aproape in soapta si eu deja ma departasem de el. Mama nu o sa fie prea fericita ca vorbesc cu necunoscuti..... dar cand arata atat de bine , tie si greu sa ii ignori, mai ales daca dai si peste ei. Mare pacat ca nu e de pe aici.... de ce trebuie sa am acest ghinion la baieti draguti? 

Pe dracu'  ca a inceput deja ploaia si o sa ma ude de tot pana acasa. Cand sa iau coltul la strada in fata mea apare un fum imens din care iesau limbi de foc ce sa indreptau spre cer, la inceput nu am realizat dar apoi am vazut ca masinile de pompieri si salvarea se afla in fata la casa mea si ca aceasta era in flacari. Atunci am inceput sa alerg facandu-mi loc prin multimea de oameni, care era adunata sa vada ce se intampla, sa ajung la cele trei casavre care erau intinse pe jos infasurate in folii negre. Toata lumea se uita mirata la mine cand am inceput sa intreb ce sa intamplat si unde este familia mea. 

-Tu esti Elena Gilbert?

-Da, unde sunt ai mei?

-Imi pare rau, dar familia ta a murit.

In acea clipa am cazut in genunchi langa cadavre si am inceput sa plang.

-Domnisoara Gilbert, am vrea sa va punem cateva intrebari.

-Ce sa intamplat? Cum au murit? De la ce a pornit incendiul?

-Cauzele pornirii focului nu sunt sigure, dar rezultatul autopsiei facute acum pe loc ne arata ca acestia au murit secati de sange.

-Vreti sa spuneti ca familia mea a fost omorata?

-Nu stim sigur daca este vorba despre o crima sau daca a fost vorba de sinucidere. De aceea va rugam sa ne insotiti la sectie.

In acea clipa am inceput sa plang, lacrimile curgand siroaie pe obrajii mei rosii. Cand am ridicat capul  in multimea de oameni l-am vazut pe Damon zambind si plin de sange, iar un fior ma inghetat de frica.

-De ce? De ce? Mami, tati, Jeremy, de ce voi? Va rog nu voi...... Nu ma parasiti!!!!!!!!!

-Elena, Elena, scumpo trezestete. Elena e doar un cosmar.

Atunci am deschis ochii si ma aflan in pat. Mama si tata stateau langa mine speriati, iar Jeremy statea rasmat de tocul usii si un zambet ii aparu pe fata.

-A avut doar un cosmar.....

-Am visat ca ati murit cu toti.... Parea atat de real....

-Gata scumpo, a fost doar un cosmar, noi suntem bine. Iar tu Jeremy nu mai rade ca prostul, sora ta sa speriat ca ai murit si tu....

-Ce sa intamplat?

-Nu iti aduci aminte Elena? spuse mama speriata.

-Totul e cam in ceata, ma doare capul. nu stiam ce a fost  real si ce nu .

-Ai venit de la plimbarea ta si ai spus ca tie somn. Asa ca ai urcat sus sa dormi.

Deci partea cand dau peste el, a fost reala? Mi sa mai intamplat asta acum foarte mult timp, cand eram mai mica. Mama imi spunea ca ma trezeam plangand ca vin dupa mine si  ca vad multi oameni morti plini de sange. 

Totul a fost doar un cosmar, nimic real.