Intre vis si realitate

7. Fratii Salvatore

 Serios? "Buna Elena, ma bucur sa te cunosc." De parca nu m-ar cunoaste. El e cosmarul vietii mele. Cel mai urat lucru care mi s-a intamplat. Dar nu are cum.... trebuie sa fie unul dintre visele alea tampite ale mele.... el nu poate fi fratele lui Stefan. NU VREAU !!! Dar..... Stefan mi-a spus ca are un frate mai mare care calatoreste prin toata lumea si il chiama... Damon. Cum de nu am facut legatura intre Damon care e fratele lui Stefan si cu cel cu care...... e unul si acelas. Viata mea s-a terminat. Si e numai vina lui..... defapt a mea....... dar am fost beata si el a profitat de mine...... deci e vina lui..... dar nu trebuia sa am incredere in el...... dar totusi e atat de dragut cu ochii lui albastri ca cerul intr-o zi senina de vara, parul negru si zambetul acela atat de....... Ce dracu fac? Ma gandesc cat de dragut e fratele iubitului meu? Stefan e barbatul pe care il iubesc. Daca o sa afle ca m-am culcat cu fratele lui o sa ma urasca, o sa vrea sa ne despartim si eu o sa mor fara el, pentru ca il iubesc atat de mult. O sa creada ca sunt o curva, ceea ce nu e adevarat. Am facut o grelasa pe care nu o voi uita cat voi trai.

-Buna, Damon. si ar fi trebuit adaugat: Ce dracu cauti tu aici?

-Elena, revin imediat. Ma duc sa iti aduc ceva.

Acesta e momentul potrivit. Stefan a plecat sus si am ramas singura cu Damon. Acesta statea tere relacsat pe fotoliu cu un pahar cu un lichid maro deschis in el. Se uita la mine ca si cum am fi 2 straini, ca si cum ar fi prima data cand ma vede. Nu avea nici o grija.

-Te bucuri sa ma revezi iubito?

-Nu si nu sunt iubita ta.

-A scuze, am uitat. Esti cu fratele meu. Se pare ca iti place sa treci de la un Salvatore la altul. 

-Tu sa taci. Nu ai nici un drept sa ma acuzi de ceva. Tu esti cel care a profitat de o fata care nu mai avea mintea limpede. Si pana acum nu am stiut ca esti fratele lui Stefan.

-Ce? Eu nu am facut nimic. Tu esti cea care s-a dat la mine si a inceput sa imi desfaca nasturi de la camasa. Si numele Salvatore nu ti-a spus nimic?

-Nu mi-ai spus ca te chiama Salvatore. Taci ! Nu vreau sa stiu ce sa intamplat in noaptea aia blestemata. 

-De ce nu ti-a placut? Mie unul da, ai fost atat de.....

-Damon, te rog taci. Nu vreau sa afle Stefan.

-Cred ca ar fi surprins ca afle cu cine umbla.

-Damon.. .....

-Bine, bine, iti voi pastra micul secret.

 Si asa s-a terminat discutia noastra. Stefan a aparut in living si ne privea surprins. Tensiune dintre noi era destul de vizibila. Adica eu mai aveam putin si plangeam iar Damon era amuzat de situatie. Adica el era barbat, ce ii pasa. PUtea sa spuna ca a cazut prada ispitei, ca era beat si alte scuze penibile pe care le spun ei. Dar eu... am gresit si am facut o gresala enorma. Si il pot pierde pe Stefan, pe barbatul iubit.

-Totul e bine aici?

-Doar ne cunosteam si noi fratioare, discutii simple si lipsite de importanta.

Se vede ca lucrurile nu sunt prea linistite intre fratii Salvatore. Se vede ca odata se aflau in relatii bune, dar cred ca odata cu trecerea timpului si moarte parintilor lor, lucrurile s-au racit. Si nu vreau sa main produc si eu o cearta intre cei 2 Salvatore. Stefan veni langa mine si ma lua de mana, traganduma mai aproape de el, apoi isi lipi buzele de ale mele, intr-un sarut rapid. Damon se uita la noi ca si cum ar fi urmarit un film si era interesat de final.

-Elena, vino cu mine.

-Mi-a parut bine de cunostinta Elena.

Nu i-am raspuns si l-am urmat pe Stefan. Am urcat scarile care nu duceau pe un coridor lung cu multe usi. Am mers in cel mai indepartat capat al coridorului si am intrat pe usa. Camera era una intunecoasa, ca restul case, Pe un perete se afla o mica bibleoteca, patul era pe mijlocul jidului. Langa geam se afla un birou pe care erau asezate cateva carti, foi de cerere, pifuri si o poza cu noi. Era poza pe care o facusem la bal. M-am intors si am dat peste Stefan care era in spatele meu. In maini avea o cutiuta neagra de catifea.