Intre vis si realitate

6.Te iubesc

Când am ajuns in bucătărie mama pregătea clătite pentru micul de jun, pe care l-am luat iar pe fuga pentru ca am pierdut destul de mult timp cu alesul ținutei de astăzi. O fusta crem deschis, un maieu albastru si o pereche de pantofi cu toc negri. O ținută perfecta pentru a începe o zi perfecta. O sa uit de vis, de probleme, de tot. O sa fiu doar eu cu Stef.

-Neața Elena.

-Neața tuturor.

-Tu unde crezi ca mergi? Sa defilezi pe podium, surioare?

-Nu, merg la scoală.

Înainte sa ies din casa m-am mai uitat o data in oglinda si am plecat la scoala cu Jeremy.

-Vezi ca ai noștri in seara asta nu o sa vina acasa. Vor sa aibă o cina romantica, si mai de parte chiar nu ma interesează ce au de gand sa faca.

-Ce draguț.

-Mie mi se pare scârbos.

-Tu cum crezi ca ai apărut? Te-a adus barza?

-Nu. Dar totuși sunt mama si tata si nu am chef sa ma gândesc la ce fac ei. Asa ca sa schimbam subiectul. Ce zici de o petrecere?

-Suna distractiv. Imi place.

-Atunci diseară avem petrecere in program.

Am ajuns in parcarea scolii si cum am coborât din mașina, m-am uitat dupa el. Era langa mașina lui si cand m-a vazut a zâmbit. Asa ca am plecat in acea direcție. Cand am ajuns langa el ma sarutat. Si am avut cea reacție ca de obicei, am uitat sa mai respir si cand m-am desprins din sărut Stefan a început sa rada. Mâinile lui erau pe mijlocul meu si ale mele pe dupa gatul lui. Eram atat de aproape de el, lucru care imi oferea siguranță si imi plăcea foarte mult.

-Elena, arati.......

-Iti place?

-M-ai cam lăsat fara cuvinte. Imi placi indiferent cu ce esti îmbrăcata. Dar daca tot ai întrebat, da imi place. Esti atât de sexy.

-Mersi. Si l-am sărutat.

Degetele noastre s-au împletit si am pornit împreuna spre ora de de istorie. Cam toata lumea, de fapt toata se holba la noi. Si cu siguranta am cam stârnit cateva mici bârfe si gelozii. Aveau si dreptul la asta din cauza ca multe fete au încercat sa fie cu el si nu au reusit. Si apar eu, vorbesc cateva zile cu el si apoi apar cu el de mana la scoala si ne sărutam. Atunci mintea mea a zburat la vis. Acolo eram tot cu el, doar ca ne iubeam pe ascuns. Si acolo aveam un frate, acolo il cunoșteam. Dar aici in realitate nu il cunoșteam. Stiam ca il cheamă Stefan Salvatore, ca părinti lui au murit intr-un accident si ca locuiește împreuna cu unchiul lui Zack. Altceva nu știam.Ceea ce era ciudat, adica eram cu el, dar nu il cunoșteam. De mana țineam un străin pe care simțeam ca il iubesc. Nu știam ce sa spun sau ce sa gândesc. Stiam ca il iubesc si simțeam ca imi ajunge. Dar ceva nu era bine, nu se lega. Eu nu eram asa.

-Elena, Elena, esti bine?

-Da, nu , da. Defapt nu Stefan. Trebuie sa vorbim.

-Daca vrei dupa ore putem sa mergem într-un loc linistit.

-Ok.

Apoi veni si ma săruta usor, inainte sa intre profesorul in clasa. Bonnie care era in stânga mea a văzut toata scena si mi-a trimis un sms ca sa ceara dentali. Dar nu i-am răspuns. Dupa toata harababura asta cu visul, cu Stefan, cu mutatul, mi-am cam neglijat prieteni. Ceea ce nu era tocmai ceva bine. In vis am avut nevoie de Bonnie si nu am avut-o langa mine, dar aici o am si ea e cea mai buna prietena a mea. Dar mai e si Caroline, care e o fata de treaba doar ca uneori e cu capul in nori si nu e atenta la ceilalți si e cam superficiala. Dar si ea e prietena buna. Ea a fost prima mea prietena cand m-am mutat aici. Si mai e si Matt, un băiat tare simpatic, dar nu il pot considera mai mult decat prieten. Aceștia sunt prietenii mei pe care ii iubesc asa cum sunt. Dar mai am si alti prieteni in scoală, ca doar am ajuns una dintre cele mai populare eleve din scoală, dar restul sunt doar colegi si amici.