Intre vis si realitate

4. Balul

                                                                                      Ca de obicei am fost trezita de razele soarelui. Dimineata nu imi aducea decat o noua zi in care puteam sa reflectez asupra a ceea ce am facut- stiam ca am gresit, imi recunosteam gresala- ce nu puteam sa mor? Asta era tot ce imi doream in acel moment. Sa cada cerul peste mine, sa se sfarseasca lumea ca nu mai trebuiasca sa sufar. Imi era greu sa ma gandesc la altceva, la scoala nu ma puteam concentra, la discutii nici atat.......

-Elena grabestete, sa nu intarzii....

-Imediat sunt gata!

Am luat jacheta neagra pe mine si am coborat in fuga pe scari, era cat pe ce sa ma impiedic. Jeremy a inceput sa rada, dar eu am incercat sa il ignor. Nu aveam chef de el sau de glumele lui. Am luat bani pentru pranz de la mama si am plecat spre masina inainte. Cand am ajuns langa ea am stat 5 secunde sa ma gandesc si apoi am urcat pe locul pasagerului, nu aveam de gand sa ma cert cu fratele meu pe aceasta tema- cine conduce si cine nu. Pe drum in timp ce ma uitam pe geam imi venea in minte doar Damon iar o durere de cap m-a luat.

-Ce ai Elena? Te simti bine?

-Da, doar ca am o durere de cap, care e destul de insuportabila.

-Sigur esti bine?

-Da, doar ca in ultima vreme nu prea am mai fost in apele mele.

-S-a cam observat. Iar mama si tata s-au cam ingrijorat. Dar stai linistita ca le-am spus ca e din cauza ca inca nu te-ai acimodat perfect.

-Mersi.

-E vorba de petrecerea la care ai fost? Ce s-a intamplat? Daca s-a atins unu de tine, jur ca il.....

-Stai linistit.... nu s-a intamplat nimic.

-Daca e ceva sa imi spui. Sunt fratele tau mai mare si vreu sa am grija de tine, ok?

-Mersi fratioare. 

Cand am coborat din masina fratele meu ma luat in brate si mi-a soptit ca ma iubeste. A fost un moment care se intampla tare rar intre noi doi. M-am simtit in siguranta in bratele lui, aveam o familie care tinea tare mult la mine. Dar daca ar sti adevarul.......

-Pa Jeremy... spor la scoala.

-Mersi la fel surioara.

Jeremy a plecat spre un grup de baieti care cand l-au vazut au inceput sa rada, cu siguranta au vazut momentul nostru de familie.

-Elena, aici!

Am plecat spre fete destul de grabita, dar deodata l-am vazut. Era acolo langa masina lui uitandu-se absent printre elevi. Parca cauta pe cineva si totusi nu cauta pe nimeni. Era atat de perfect- o sculptura a lui Adonis- parul lui, ochii lui, buzele, fata, totul ma atragea la el. Cred ca incepeam sa ma indragostesc de el, chiar daca il vazusem doar de doua ori. Se pare ca totusi exista dragoste la prima vedere. In acele minute chipul lui Damon a disparut din capul meu, iar Stefan s-a uitat la mine, atunci facandu-mi cu mana. Iar eu i-am raspuns cu un zambet. Am vrut sa merg la el dar deodata in fata mea a aparut Caroline si cu Bonni imbracate in uniforma de  majorete.

-Ghici cine este in echipa de majorete?

-Voi.

-Si tu la fel.

-Ce?

-Te-am inscris fara sa sti si cum eu sunt capitanul ai fost si acceptata. Dar spunemi ca te pricepi la asta.

-Da, la celelalte trei scoli unde am fost si am stat mai mult, am fost in echipa si am si participat la concursuri.

-Perfect atunci, bun venit in echipa.