Intre vis si realitate

14.Din nou in trecut

-Eu nu regret nimic. Sa sti ca a fost primul meu sarut. Si eu te plac Stefan.

Am mai stat ceva timp impreuna pe balcon, iar apoi am mers inapoi la petrecere. Restul serii am dansat numai cu Stefan si am stat mereu impreuna. Speram ca daca tata ma vede asa apropiata de el sa isi schimbe planul si sa ma marit cu Stefan. In acea noapte am adormit tare greu. In minte il aveam doar pe Stefan si primul meu sarut, primul nostru sarut. Dimineata urmatoare m-am trezit devreme si m-am asezat in fata oglinzii si am inceput sa ma piaptan. In camera intra Emely care paru surprinsa sa ma vada treaza. Insa eu o ignoram. Ma gandeam doar la el. Incepeam sa ma indragostesc. Si imi placea ce simteam. Era atat de minunat sa iubesti. Simteam ca nimic nu ma mai putea face sa fiu trista, ca totul in jurul meu e roz si facut din ciocolata. Zambeam intruna si incepusem si sa cant. Am luat rochia de la Emely si am inceput sa dansez prin camera cu ea. Emely incepu sa rada.

-Sunt atat de fericita.

-Ma bucur pentru dumneavoastra. Dar ce v-a facut asa fericita?

-Viitorul meu iubit. Stefan.

-Dar stiti ca va trebui sa va maritati cu fratele lui nu?

-Trebuia sa imi strici tu fericirea. Da stiu. Dar ma indragostesc de Stefan....

Zilele treceau iar eu eram mereu cu Stefan . De fiecare data cand eram singuri ne sarutam. Stiu ca era interzis ce faceam noi, pentru ca eu eram promisa altcuiva dar sa fiu cu Stefan, era cel mai frumos lucru din lume. Intr-o zi am hotarat sa mergem impreuna in piata centrala. Era o zi frumoasa de duminica iar Stefan de cand veni aici, nu iesise apriape deloc. Asa ca am hotarat sa ii arat orasul. In acea dimineata m-am trezit devreme ca sa ma pregatesc. M-am imbracat cu cea mai frumoasa rochie a mea, era de o culoare mov deschis. Cand am iesit in curte, Stefan era deja acolo. Era atat de frumos. Vantul batea si ii zburlise parul, care era mereu perfect aranjat. Cand ma vazu fata i se lumina si ii aparu un zambet.

-Credeam ca te-ai razgandit Katherine.

-Nici o sansa .

Am urcat in trasura si cand sa plecam in curte aparu tata impreuna cu Emely.

-Ai uitat de Emely scumpo.

-Nu uitam de ea.

Am uitat ca tata nu ma lasa sa plec nicaieri fara Emely. Ea era insotitoatea mea. Nu stiam ce sa ii spun tatei. Normal k o lasasem pe Emely intentionat acasa ca eu sa pot fi singura cu Stefan. Dar se pare cs planul meu esuase.

-Nu am uitat de Emely, doar ca ne grabim iar ea se misca foarte incet, asa ca urma sa vina cu alta trasura.

-Acum e gata. Poate veni cu voi.

-Bine inteles tata.

Emely urca in trasura langa mine. Cand am iesit din curtea casei, si am fost sigura ca tata nu ma poate vedea, m-am asezat langa Stefan. Acesta imi lua mana in a sa si mi-o saruta. Ne uitam unul la celalalt fara sa spunem nimic. Asa ca am facut eu primul pas si l-am sarutat. A fost un sarut destul de scurt pentru ca Stefan a fost desrul de confuz de ce am facut. Se uita la mine speriat si nu stis ce sa spuna. Asa ca am vorbit eu.

-Stai linistit. Emely nu o sa spuna nimic. E o buna prietena a mea, nu doar servitoare. Ea stie ca suntem impreuna si nu o sa spuna nimic nimanui. Nu-i asa Emely?

-Bine inteles mrs. Katherine.

-Asa ca putem continua sarutul.

Nu am terminat bine de vorbit ca buzele lui Stefan erau deja lipite de ale mele. Si eu credeam ca sunt nerabdatoare sa il sarut. Restul drumului am stat in bratele lui si ne sopteam cuvinte dulci. Cand am ajuns in piata centrala nu era aproape nimeni. Asa ca am hotarat sa mergem in parc, sa ne plimbam. Imi doream ata de mult sa il pot tine de mana si sa il pot saruta. Dar nu puteam. Pentru ca erau oameni in jur. Asa ca ne plimbam unul langa altul fara sa ne atingem sau sa spunem ceva. Linistea a fost intrerupta de o voce.