~ce am fost, si ce am ajuns...~
In apartament e o liniste asurzitoare, si nu am in gand sa ii deranjez pe cei doi, care probabil dorm. Intru in camera mea, si inainte sa aprind lumina, ma impiedic, aproape cazand daca nu m-as fi lovit de birou. Cu o durere ingrozitoare de picioare, in final imi implinesc scopul, si aterizez de data asta in pat. Imi dau rochia jos, ramanand in lenjerie. Nu ma deranjez sa ma imbrac in pijama, in schimb imi iau un halat, acoperind corpul aproape gol, si ma indrept spre baie. Imi eliberez sanii din stransoarea sutienului, si imi prind parul intr-un coc neglijat. Dupa ce scap de ultimul material, ma pregatesc sa intru in apa. Inainte sa imi ud pielea, aud soneria. Imi imbrac repede halatul, si grabita, ma indrept spre usa. Prea tarziu defapt, Sara s-a trezit. Deschid usa, si Max isi face loc inauntru, patand putin covorul cu apa murdara de pe bocanci.
-Max? Credeam ca dormi.
-Defapt... Am fost cu niste prieteni. Doar tu sa te distrezi? trece pe langa mine, eu neapucand sa ii raspund. Parea foarte serios, nu stiu ce il supara.
Lasand dilema la o parte, ma intorc in baie, care deja s-a umplut de aburi. Inspirand aerul cald, arunc undeva pe cuier singura bucata de material ce imi acopera corpul, si incerc temperatura apei cu varful piciorului. Fara sa stau pe ganduri, ma afund cu totul in apa calda, spumantul alintand fiecare particica din pielea fina, dezmierdandu-ma total. Ma adancesc pana la gat, si incep sa imi spal corpul cu mainile, dupa care pur si simplu stau si ma relaxez. Remediez ziua de azi: Max a lasat-o balta pe Amber, in fata intregii scoli, luand apararea mea, a verisoarei lui. Am iesit cu majoretele, si Amber m-a lovit unde ma doare cel mai tare, unde sunt vulnerabila. Dar nu m-am lasat mai prejos, si am facut-o de ras in fata toturor oamenilor prezenti, inclusiv Harry. Harry... El e prietenul meu. A tinut cu mine, tot timpul. Si in noaptea aceea... Nu m-am mai gandit la asta. In aceea noapte cand m-a consolat, cand era sa am accident, parea atat de ingandurat... La fel ca Max azi. Totul este asa de ciudat pentru mine, nu inteleg nimic. El e doar un elev nou, care locuieste deasupra, si e dragut, un fermecator cu ochii verzi.
Si eu sunt prea obosita ca sa gandesc limpede.
Perspectiva lui Harry
O privesc cum pleaca, mandra de rabla ei argintie, lasandu-ma cu ochii in soare, si cu niste majorete pline de hormoni in jurul meu. Dar de ce a plecat? Off, trebuie sa ii zic lui Max sa-i prelungeasca ora limita.
Fetele una mai draguta decat cealalta, imbracate destul de sumar, se foiesc in jurul meu, nestiind cum sa imi atraga atentia.
-Harry? o fata bruneta imi rosteste numele, fluturand haotic din genele false. Ii arunc o privire incruntata, nervos ca m-a intrerupt din analizatul peretilor. Rapid, isi afunda privirea in paharul care probabil contine o bautura alcoolica, de parca nu ea a vorbit.
-Ce? o intreb printre dinti, cand vad ca nu are de gand sa vorbeasca.
-Ma gandeam daca ti-ar placea sa vi la cina, familia mea ar fi incantata.
Pufnesc intr-un ras infundat, sa nu fiu chiar mai nesimtit decat deja sunt.
-Sunt luat, doamnelor! le fac cu ochiul, ridicand mainile in aer, parca incercand sa le spun "Asta e!" , le arunc zambetul meu de zile mari si imi fac disparitia de la masa lor. Incep sa susoteasca revoltate, uitandu-se din cand in cand la mine. Le-am dat pe spate! Sunt luat? Un ranjet mi se instaleaza pe fata. Poate ca sunt. Dar nici eu nu am habar.
Perspectiva Mayei
Azi avem iar repetitii, dar afara e deja foarte frig. Imi pun echipamentul intr-o geanta, si imi aleg niste haine mai groase. Cu o ultima privire in oglinda, parasesc apartamentul. Max a plecat mai devreme cu Sara, asa ca sunt ultima. Ma chinui sa incui usa, dupa care cobor elegant scarile, facand ecou pe hol. Arunc o privire pe geam spre parcare, si il zaresc pe Harry vorbind cu un barbat. Pare bine facut, dar nu ii pot vedea fata, el stand cu spatele la mine. Ies din bloc, si il salut pe Harry, care ma saluta la randul lui. Barbatul inca sta cu spatele, fara sa se deranjeze sa fie politicos. Harry se intoarce la discutia lui, in timp ce masina mea scoate doua sunete enervante, semn ca s-a deschis. Inainte sa ies din parcare, reusesc sa il vad pe acel om, care s-a intors in sfarsit spre mine. Imi e foarte cunoscut. Un fior ma trece pe spate, in timp ce conduc spre scoala. Cine e acel barbat? Il stiu de undeva... Nu pare trecut de a doua varsta, dar putinele fire albe il dau de gol. Decid sa uit, probabil e doar un sentiment fals.
*
Il zaresc pe Harry parcand, in timp ce ma indrept spre apartament. Ma opresc asteptandu-l, aprinzand telefonul pentru a verifica ora.
-Harry!
Imi zambeste, evidentiindu-si gropitele dragalase. Ma saluta, si drumul scurt e tacut. Inainte sa inchid usa, imi fac curaj sa il intreb:
-Cu cine vorbeai azi dimineata?
Se uita mirat la mine, si abia acum imi dau seama cat de nepoliticos a sunat.
-Scuze, nu vroiam sa fiu...
-E in regula! ma intrerupe. Era un... Prieten de al tatei.
-Aa... Scuze, dar imi era tare cunoscut... inchid usa, rusinata de nesimtirea mea.
Arunc ghiozdanul in pat, si imi imbrac colantii negri si un tricou de-al lui Max. Parul il prind intr-un coc sus. Max ma va capaci cand va vedea ca ii iau iar tricourile. Dar nu ma simt mai bine imbracata in altceva. Recuperez cartile, si deschid matematica. Recapitulez lectia, dupa care rezolv niste exercitii. Defapt, niciodata nu am avut probleme cu matematica. Continui cu istoria, luand la rand cartile pentru maine.
Inainte de 12 termin cu lectiile, of, urasc sa tocesc. Imi fac drum spre bucatarie, si desi e miezul noptii, umplu un bol cu cereale de toate felurile pe care le gasesc, si arunc nepasator laptele, murdarind putin masa. Dupa ce imi pun si un pahar cu apa, ma intorc in camera, asezandu-le pe noptiera. Deschid televizorul, si incep sa mananc, in timp ce ma holbez la ecran. O emisiune cu doi bogatani care nu stiu care dintre cele trei case e mai extravaganta, mai potrivita fitelor lor. Dupa ce arunca banii, pentru ei nesemnificativi, dar pentru altii munca de o viata, pe o casa de vacanta, la malul marii, inchid televizorul, asezand bolul la loc pe noptiera. Ma arunc pe spate, cu mainile sub cap, privind tavanul. Veioza e stinsa, eu vazand doar luminile orasului prin mica fereastra. Ma ridic din pat, si ma asez pe pervaz. Iar, visez cu ochii deschisi. Sunt prea sensibila. Strang din ochi, pentru a impiedica lacrimile sa se formeze. Iau jurnalul, si ajutata de slaba sursa de lumina, notez:
"Ce am fost, si ce am ajuns... "
***
Poate nu e asa reusit capitolul, dar sper sa va placa.
Credeti-ma, aceasta carte nu supravietuieste din cauza mea, a scriitoarei, ci din cauza voastra, cei care o cititi si votati, voi imi faceti sufletul sa salte de bucurie cand vad ca o cititi!
Va multumesc, multumesc mult! Va rog, VOTATI&COMENTATI!
Maria va iubeste :***
