~stele~
A trecut o saptamana, si mai avem cateva zile sa predam proiectul. Spre norocul nostru, eu si Harry nu mai avem mult de lucrat la el. Tocmai m-am intors din apartamentul lui, si ma pregatesc sa merg la culcare. Sara e la aniversarea prietenei ei, si se pare ca va ramane peste noapte, pentru ca maine e sambata.
Intru in dormitor, si merg la fereastra. Luminile orasului imi acapareaza privirea. Acasa, vara obisnuiam sa ies noaptea pe terasa, si stateam pe balansoar uitandu-ma la stele, pana inghetam. Tot timpul cautam cu privirea cele mai stralucitoare stele, si una era a mea, si cealalta... a lui. Si imi imaginam viitorul. Un viitor care s-a ruinat, a disparut. Imi imaginam ca o sa fiu fericita, alaturi de el, persoana pe care o voi iubi la fel cum ma va iubi si ea pe mine. Imi imaginam ca voi locui intr-o casa mare, pe care oricine ar visa sa o aiba. Speram la o viata perfecta. Abia acum vad cat de ironic suna.
In ciuda tuturor viselor mele, m-am ales cu un apartament micut, in centrul unui oras aglomerat. Acel el nu exista in viata mea, si abia daca am cativa prieteni.
Continui sa privesc pe fereastra, si imi indrept atentia spre cer. E negru. Luminile puternice impiedica stelele sa straluceasca. De doi ani, nu am mai vazut stelele. Imi e dor de casa mea... de balansoar si de cerul instelat. De tot ceea ce candva insemna 'acasa'. Acum termenul acesta nu mai exista. Totul a disparut.
Cu o lacrima udand pielea fina a obrazului, ma pun in pat si adorm rapid.
<dimineata>
Ma trezesc pe la ora 10, am profitat de weekend si m-am odihnit. Aveam nevoie de niste ore in plus de somn. O sun pe Sara, care imi cere permisiunea sa ramana pana diseara. O las, ma bucur atat de mult ca are prieteni. Ca tot veni vorba de prieteni, o sun pe Megan sa vad ce face.
-Hei, Megan! Ce faci?
-Sunt la antrenament. Tu?
-Sunt singura. Mai tarziu poate treci pe aici?
-Sigur, peste doua ore.
Acum am doua ore... singura. Imi adun toate dulciurile posibile, si imi pun un film de groaza.
Pe la jumatatea filmului, se aude soneria. Megan nu a venit asa repede, si altcineva nu am idee cine poate fi.
Deschid, si in apartament isi face aparitia Harry.
-Ce cauti aici?
-Buna si tie! Ma intrebam daca vrei sa mai lucram la proiect? Vom primi puncte in plus daca va fi gata pe luni.
-Defapt, ma uitam la un film, si Megan trebuie sa ajunga aici peste o ora.
-Atunci inseamna ca pot ramane pana vine prietena ta?
-Pai... nu stiu...
-Haide, nu musc!
- Bine, cedez si il las sa intre.
-Iti plac filmele de groaza? intreaba, privind CD-ul.
-Da.
Ii fac semn sa se aseze, dupa care ma asez si eu pe canapea si dau play la film.
Trece cam o jumatate de ora, si Harry e atent la film. Eu doar atenta nu pot fi, ma holbez neincetat la Harry, care nu pare sa observe. Si totusi, de ce am acceptat sa il las sa se uite cu mine la film? Adica ce va zice Megan cand il va vedea aici? Las toate gandurile negative, si incerc macar putin sa mai urmaresc filmul.
Dintr-o data, mana lui Harry o acopera pe a mea, si nu stiu ce sa mai fac. Sa imi trag mana, sau nu?
Soneria ma salveaza.
