~meciul de fotbal~
Azi e meciul de fotbal. Ma trezesc devreme, desi e sambata, si imi caut uniforma in dulap. Imi arunc lenesa hainele pe mine, apoi imi prind parul cu o panglica roz. Imi fac machiajul obisnuit, dupa care imi intind pe buze un balsam transparent. Privesc ceasul. E ora 8:30, si meciul incepe la 9. Ma grabesc sa o iau pe Megan, dupa care plecam povestind spre sala de sport a scolii. Megan pare la fel de plictisita, dar eu am inceput sa ma las coplesita de emotii. Daca o sa gresesc pasii? Daca ma impiedic? Dar pana la urma e un meci intre scoli, nu ma voi face de rusine... prea tare.
Imi incalt conversii, si ma alatur la incalzire. Sala se umple de elevi, dornici sa vada echipa scolii noastre castigand. Il zaresc pe Harry, in ultimul rand, vorbind neinteresat cu Max. Amandoi sunt aici?! Asta nu face decat sa imi sporeasca emotiile, si imi musc buza de jos, pentru a-i opri tremuratul. Intr-un final, se anunta inceperea jocului, si noi suntem la locurile noastre. Emotiile mele dispar inca de la primii pasi, totul fiind cu mult mai usor decat imi imaginasem. Arunc de vreo doua ori cate o privire spre locurile baietilor, si il surprind pe Max privind fascinat spre noi, dar nu ma priveste pe mine. In acelasi timp, Harry se uita zambind la mine, si imi face semn spre fustita. Imediat imi dau seama ce vrea sa zica, fiindca partea de jos e intoarsa in sus, dezvaluind boxerii negri de dedesupt. Asta nu e ceva neobisnuit, defapt se intampla tot timpul. Dar sunt sigura ca o roseata puternica imi cuprinde in momentul asta obrajii, si spre oroarea mea, reusesc sa aranjez fustita abia dupa inca 5 minute, timp in care dansez. In tot acest timp privirea lui imi arde spatele, si imi pot imagina zambetul lui amuzat.
*
-Deci, in seara asta la club? ne intreaba entuziasmata Megan.
Majoretele isi dau bucuroase acordul, si parasesc sala de sport.
Amber imi arunca o privire taioasa, stiind ca voi fi si eu acolo, dupa care decide ca nu mai are de ce sa stea aici.
Ii privesc pe cei doi venind spre noi, in timp ce eu si Megan adunam pompoanele de pe banca.
-Ati fost minunate toate! Mai ales voi doua! Max ne priveste apreciativ.
Ultima lui propozitie ma nedumereste putin, pentru ca ne complimenteaza pe amandoua. Nu din invidie, ci pur si simplu pentru ca nu ii sta in fire.
-Mdap, si faptul ca uniformele voastre sunt foarte sexy, nu face nimic in plus decat sa atraga atentia adversarilor, adauga Harry, si deja stiu despre ce vorbeste. Am un presentiment ca defapt el e adversarul aici.
In loc sa ma infurii, prefer sa trec cu vederea, si sunt foarte bucuroasa cand Megan risipeste tensiunea.
-Veniti la club diseara? Noi vom fi pe acolo, si probabil multi alti colegi.
-Da, de ce nu?
-Oricum veneam, adauga Harry.
Megan isi da ochii peste cap, si parasim impreuna sala de sport.
*
Intru in apartament, si ma schimb in ceva comod. Pana diseara, nu stiu ce voi face. Lipsa de ocupatie nu face decat sa imi sporeasca plictiseala, asa ca decid sa recitesc jurnalul Nataliei. Il rasfoiesc mai mult decat il citesc. Cand intorc o pagina, imi dau seama ca e putin mai groasa decat restul. Dupa ce o privesc o secunda, observ ca defapt doua foi sunt lipite la colturi. Probabil data trecuta eram prea suparata ca sa mai iau in seama. Nu pot sa nu rup putin foile, dar pana la urma reusesc sa le desfac. E un desen, pe care l-am facut eu pentru ea, la 15 ani. Imi amintesc ca am detestat cum imi iesise, asa ca am pus-o sa rupa foaia, dar ca sa nu arate urat, ea a preferat sa o lipeasca de pagina urmatoare. Acum ca il privesc mai bine, desenul meu, inchipuind un cal in galop, realizat in creion,mi-a iesit superb pentru o fata de 15 ani.
