Capitolul 16

128 20 10
                                    

~total gresit~

Perspectiva lui Harry

Maya e deja atat de beata, incat nu mai stie pe ce lume traieste. Eu m-am abtinut cat de cat. Sunt un prost. Nu trebuia sa o las sa bea atat.

Cu toate astea, ii prind mana, si o trag pe ringul de dans. E trecut de 11, dar asta nu pune pe fuga elevii. Imi asez palmele pe mijlocul ei subtire, si un fior de gheata imi strabate corpul cand ea isi arunca mainile reci in jurul gatului meu. O prind intr-o imbratisare eleganta, bucurandu-ma de muzica lina si de capul ei asezat pe umarul meu. Desi, in betia mea, sunt constient ca maine nu ne vom aminti mare lucru, savurez momentul din plin. Parfumul ei de trandafiri ma face sa ma simt putin mai treaz, si imi dau seama in ce stare ne aflam. Max si Megan au disparut dupa ce lui Megan i s-a facut rau. O parte din colegi inca sunt aici, dansand prin jur. Cu toate astea, nu ma retrag din dansul domol. Cu atat mai bine ca Maya nu isi va aminti mare lucru.

Ma despart un centimetru de ea, si ma priveste nedumerita. Buzele pline par atat de apetisante, si ochii inconjurati de o perdea neagra de gene, parul rebel ce ii cade pe fata, ma fac sa simt ca mor. Simt o pofta nebuna sa o sarut, sa ii simt buzele rozalii peste ale mele, sa o simt pe ea ca fiind a mea. Atractia puternica, necontrolata care se aprinde in mine de ori cate ori o vad, ma mistuie pe interior in momentul asta ca jarul vesnic arzand. Ea inca sta si ma priveste, maroniul ochilor ei devenind aproape negru, plin de dorinta. Simt presiunea mainilor ei in parul meu, forta cu care si-a incalcit degetele in el ma face sa imi pierd controlul.

Invins de dorinta, o fac. O sarut cu pasiune si patima, devorandu-i buzele aromate. Imi raspunde fara nici o retinere. Stam si ne sarutam asa timp indelungat, eu incercand sa o protejez, sa o am doar pentru mine. Stiu ca maine nu isi va aminti de acest sarut. Daca isi va aminti catusi de putin, chiar ca prin vis, voi nega cu desavarsire. Sarutul asta e doar al meu. Si probabil sunt un egoist, un mare egoist, pentru ca nu am de gand sa ii spun nici ei de el. E al meu, un suvenir luat pe nedrept. Un suvenir de la cea mai ravnita fata din liceu.

Ma despart de ea cu greu, dar nu pot sa mai fac asta. O trag dupa mine afara, si asa cum sunt, ma urc la volan, cu ea alaturi.

-Harry? Unde mergem?

-Acasa.

Parchez masina, si practic o tarasc dupa mine. Merge greu, bautura in exces si-a facut efectul. O ajut sa urce pe scari, apoi i-o predau lui Max. Toti muschii imi ard, si daca nu ar fi aproape 12 noaptea, as arunca cu putere un pumn in perete. Urc furios spre locuinta mea, furios pe el. Pe cel care mi-a distrus cu totul viata, care nu imi da voie sa o iubesc.

Perspectiva Mayei

Ma trezesc cu o durere ingrozitoare de cap, si observ ora. 12:02. Cum de am dormit atat de mult?

Imi amintesc de seara petrecuta in bar, cand Max... Max! Si Megan. Un suras imi paraseste buzele, dar este brusc inlocuit de tacere, pentru ca imi simt capul explodand. Aseara am dansat cu Harry. Imi amintesc vag ca m-a sarutat. Nu cred. La cat de beata eram, probabil mi-am imaginat. De ce m-ar saruta? Nu ar avea sens.

Ma ridic incet din pat, si, sprijinindu-ma de perete, incerc sa ajung la baie. Imi golesc intr-o clipa stomacul, in gura mea acum avand un gust oribil. Imi spal cat de cat dintii, apoi scap de hainele de aseara, ceea ce aseara nu am fost in stare, si ma bag sub jetul rece de apa, care e menit sa ma invioreze. Pielea mi se face de gaina, si intr-o fractiune de secunda schimb temperatura apei. Prea rece.

Ma imbrac, lasandu-mi parul ud aruncat pe spate. Il usc pe jumatate, apoi prefer sa il las sa se usuce singur.

Pornesc spre bucatarie, pregatita pentru mustrarile lui Max. Dar nu sunt singura care trebuie mustrata. Asa ca mai bine mi-ar da pace.

Pentru tine lupt cu lumea |NU O VOI CONTINUA|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum