~Natalie~
Perspectiva Mayei
Imi adun cartile si il caut din priviri pe Max. Azi el ne-a adus cu masina, ca sa se revanseze putin pentru faptul ca locuieste la noi.
Il zaresc la capatul coridorului, impreuna cu alti cativa baieti, printre care si Harry.
-Max! Mergem?
-Desigur.
-Omule, cum ai reusit sa o cuceresti? Noi incercam de ani, spune un baiat dintr-o clasa paralela.
-Dobitocule, e vara-mea! Sa nu te prind ca te atingi de ea!! urla Max.
Baiatul ridica mainile in semn de predare, apoi pleaca impreuna cu restul spre iesire. Harry ramane cu noi, dupa care plecam toti spre casa.
*
Deschid usa apartamentului si intru direct in bucatarie. Sunt lihnita. Asez pe o farfurie cam tot ce gasesc, imi umplu o cana cu lapte, apoi plec in dormitor. Ma arunc in pat cu farfuria si cana in fata mea, si dau drumul la TV. Nimic interesant. Pun pe un canal de muzica, si incep sa infulec cu pofta bunatatile inca neatinse.
Dupa ce ma simt plina, ma ridic si merg spre birou, ca sa imi pot lua laptopul. Langa el e o cheie. Cheita! Cum am putut uita?!
Imi iau repede niste papuci de casa in picioare, si cobor grabita spre parcare. Deschid masina, ma arunc pe bancheta din spate si incep sa caut papusa si cufarul. Intr-un final le gasesc cazute sub scaunul soferului, apoi urc inapoi in apartament.
Prima data decid sa deschid cufarul. Iau cheita de pe masa, si o rasucesc in broasca de doua ori.
Ridic capacul, privind continutul.
Cu mana tremuranda, scot o poza. Eu si Natalie.
O lacrima imi curge pe obraz si buzele mimeaza un zambet. La fel ca prima, alte 15 poze zac una peste alta ocupand jumatate de cutie. 16 poze. 16 ani.
Fiecare poza este cu noi doua, la fiecare aniversare. De la un an, pana la 16. Pe spatele pozei scrie "La multi ani! Ai 1 an, Maya!" . Si la fel pe spatele fiecarei poze. E amuzant sa privesc acum pozele in care am iesit atat de prost, dar pe atunci nu imi pasa prea mult. Pe buze purtam un zambet adevarat, in timp ce acum zambetele mele sunt false si fortate. Pe atunci eram cea mai fericita fetita din lume, care avea tot ce isi dorea. Aveam o familie mare, care ma iubea cu adevarat si ma proteja de relele vietii. Parca viata mea de inainte a fost un vis. Un vis frumos, care a fost atat de real incat mi-as fi dorit sa il fi visat la nesfarsit.
Din cealalta jumatate, scot un carnetel, o bratara, si un lantisor.
Bratara si lantisorul sunt de argint, si fiecare contine inscriptia 'best'pe cate o jumatate de inima. Imi amintesc aniversarea noastra de 14 ani, cand ea mi-a dat lantisorul, si eu i-am dat bratara.
Da, suntem nascute in aceeasi zi. Total ciudat, dar adevarat.
Carnetelul este un fel de jurnal de zi al Nataliei. Nu e mai mare decat o palma, avand o coperta roz pe care cu negru scrie N.
Deschid la prima pagina, acum putin umeda:
'1 decembrie'
"Azi este ziua mea si a Mayei, implinim 9 ani. La multi ani noua!!"
In ziua in care am implinit 9 ani, mama ne-a cumparat fiecareia aceste jurnale. De atunci, in fiecare zi scriam fiecare cate un mic paragraf in ele.
Deschid la ultima pagina scrisa, doar ca sa mai vars alte lacrimi:
'1 decembrie'
"Azi implinim 16 ani. Maya, te iubesc, surioara! Sa nu plangi si sa nu ma uiti! Ne vom vedea in curand. Iti promit!"
