Mândrie și Prejudecată

Capitolul 3

Toate întrebările pe care doamna Bennet, cu ajutorul celor cinci fiice ale sale, le-a putut pune cu privire la domnul Bingley, n-au fost totuşi de ajuns pentru a-i smulge soţului său o descriere mulţumitoare a acestuia. L-au atacat în fel şi chip ― cu întrebări directe, cu insinuări isteţe şi aluzii ocolite ― dar el le-a dejucat cu dibăcie toată iscusinţa şi, pînă la urmă, au fost silite să accepte informaţiile de mîna a doua de la vecina lor, Lady Lucas. Raportul acesteia era mai mult decît favorabil. Sir William rămăsese încîntat. Domnul Bingley era tînăr, foarte
chipeş, extrem de simpatic şi ― pentru a încununa toul ― avea intenţia să vină la viitoarea reuniunea cu un grup mare de prieteni. Nimic nu putea fi mai încîntător! A iubi dansul însemna un prim pas către a te îndrăgosti; şi inima domnului Bingley stîrnea foarte vii speranţe.

― Dacă mi-aş putea vedea una dintre fete fericit căsătorită la Netherfield, spuse doamna Bennet soţului său, şi pe toate celelalte tot atît de bine măritate, n-aş mai avea ce dori.

După cîteva zile, domnul Bingley întoarse vizita şi petrecu cu domnul Bennet, în bibliotecă, vreo zece minute. Nutrise speranţa de a fi admis în prezenţa tinerelor domnişoare, de a căror frumuseţe auzise atîtea; dar îl văzu numai pe tatăl lor. Doamnele au fost ceva mai avantajate pentru că ele avură norocul să constate ― de la o fereastră de sus ― că tînărul purta
o haină albastră şi călărea pe un cal negru.

Curînd după aceasta i se trimise o invitaţie la masă, iar doamna Bennet alcătuise deja un meniu care să facă cinste artei sale de gospodină, cînd sosi un răspuns ce amîna totul.

Domnul Bingley era obligat să fie în oraş în ziua următoare şi, ca atare, îi era imposibil să accepte
onoarea ce i se făcuse etc. ... Doamna Bennet fu foarte dezamăgită. Nu-şi putea închipui ce treburi avea la oraş, atît de curînd după sosirea lui în Hertfortshire; şi începu să se teamă că s-ar putea ca domnul Bingley să zboare mereu dintr-un loc în altul şi să nu se stabilească niciodată la Netherfield, cum ar fi trebuit să facă. Lady Lucas i-a liniştit puţin temerile sugerîndu-i că dînsul plecase la Londra numai ca să-şi aducă prietenii la bal; şi în curînd se zvoni că
domnul Bingley urma să vină cu douăsprezece doamne şi şapte domni. Fetele s-au întristat auzind de numărul atît de mare de doamne; dar s-au consolat în ajunul balului, cînd au aflat că, în loc de douăsprezece, a venit de la Londra numai cu şase persoane ― cele cinci surori ale sale
şi un văr. Cînd însă grupul şi-a făcut apariţia în salon, se compunea numai din cinci, cu totul ― domnul Bingley, cele două surori ale sale, soţul surorii celei mari şi încă un bărbat tînăr.

Domnul Bingley era chipeş şi avea maniere de domn; o ţinută frumoasă şi o purtare simplă, neafectată. Surorile sale erau femei subţiri, cu un aer foarte la modă. Cumnatul lui,
domnul Hurst, părea să fie un domn; dar prietenul său, domnul Darcy, atrase atenţia întregului salon prin distincţia persoanei sale ― înălţimea, trăsăturile frumoase, expresia
nobilă ― şi prin zvonul care, cinci minute după ce intrase, era pe buzele tuturor, că ar avea zece mii pe an.

Domnii au declarat că era un bărbat de toată frumuseţea; doamnele, că era mult maifrumos decît domnul Bingley; şi a fost privit cu mare admiraţie cam jumătate din seara aceea, pînă cînd comportarea lui a produs o indignare care a răsturnat valul popularităţii cîştigate:
pentru că descoperiseră că era mîndru, că se credea superior celorlalţi, că era imposibil de
mulţumit; şi nici toată marea lui moşie din Derbyshire nu l-a mai putut atunci salva de a fi socotit un om cu o purtare dezagreabilă, respingătoare; era de necomparat cu prietenul său.

Domnul Bingley făcuse imediat cunoştinţă cu toate persoanele mai importante din salon,
fusese plin de viaţă, expansiv; dansase, fiecare dans, îi păruse rău că balul se sfîrşise atît de devreme şi spusese că va da el însuşi un bal la Netherfield. Asemenea însuşiri grăiau de la sine.