Bârfa e o nevoie esenţială în societăţile primitive. Aşa se stabilesc convenţiile sociale. Ce e social acceptat şi ce nu e. Din cauza bârfei nu ne mai căcăm în public şi nu mai bostănim animale decât în secret, după lăsatul întunericului.
Că se adunau muierile grupului să spargă seminţe şi să tricoteze şi să vorbească despre ce face cutărică şi ce nu face cutărică. Şi apoi grupul stabilea dacă aprobă sau dezaprobă comportamentul lui cutărică. Şi ce fel să se comporte cu cutărică, în funcţie de cât de tare sunt de acord cu acţiunile lui. Bârfa e o formă neoficială de a stabili legi.
Omul e încă un animal primitiv. Are nevoie să bârfească. Să stea cu alţii şi să vorbească despre acţiunile altuia. Să stabilească împreună dacă e ok ce face ăla sau nu. Ca să ştie dacă să-l imite. Că omul e prea prost să-şi dea seama singur ce ar trebui să facă.
Însă societatea a evoluat. Grupurile mici şi autosuficiente nu mai există. Suntem toţi un grupălău mare de oameni care se intersectează uneori. Deci nu mai avem cum să bârfim cu toţii de Marinela de la P2 pentru că nu o ştie toată lumea pe Marinela de la P2 şi e greu să te miri că Marinela a luat lăţei de la un marinar când nu o cunoşti.
Aşa a apărut mondenul.
Existau deja oameni pe care îi ştia toată lumea: artiştii şi politicienii. Lipseau doar informaţiile savuroase. Cine se fute cu cine şi cum. Şi cât. Şi ce secrete au oamenii ăia? Pe deasupra, artiştii şi politicienii erau mereu văzuţi în personaj. Ca cine vor ei să fie văzuţi. Omul normal, ca să se simtă ok cu el, vrea să se simtă egal cu superiorii lui. În căcaturi mici. Vrea să îl vadă pe preşedinte cum se scobeşte în nas. Pe actor cum îşi muşcă limba. Ca să îi tragă jos în mintea lui. Să îi vadă egali lui, indiferent de performanţe. Pentru că ne scobim amândoi în nas.
Aşa a apărut reporterul de monden şi paparaţul. Oameni plătiţi bani buni să afle dacă Ştefan Bănică Junior se fute sau nu în cur cu antrenorul lui de sală. Şi câţi ospătari trebuie să o fută în grup pe Mirabela Dauer ca să se culce mulţumită. Erau plătiţi bani grei într-o vreme. Mai ales băieţii care stăteau toată noaptea după un cârnat beat, să-l fotografieze cum agaţă travestiţi. Era şi normal. Doar aparatele foto ale unora dintre ei costau cât salariul mediu pe un an.
După care a lovit criza. Bugetele s-au redus. Şi redactorul şef de tabloid şi-a dat seama de două chestii.
1. Publicul e prost. Atât de prost încât nu-l interesează dacă omul despre care se bârfeşte e relevant în vreun fel societăţii sau nu.
2. Publicul e foarte prost. Atât de prost încât nici nu-i pasă dacă bârfa e reală sau inventată.
Aşa că din concluziile astea două au dedus un lucru simplu. E mult mai ieftin să plăteşti nişte curve penale să îţi povestească toate detaliile jenante reale şi inventate din vieţile lor de curve penale decât să plăteşti pe cineva să umble toată noaptea şi să urmărească oameni.
Aşa a apărut mondenul 2.0. Mondenul reality show. Mondenul în care nimic nu e real. În care nişte oameni fără strop de demintate îşi fâlfâie chiloţii murdari de spermă şi căcat în văzul tuturor.
Şi aşa şi-au dat seama şi producătorii TV că dacă chemi două maimuţe să se păruie în studio pe 200 de euro de căciulă două ore faci la fel de multă audienţă cum ai face dacă ai da 40 000 ca să faci un spectacol. Pragmatic, alegerea e simplă.
Astăzi, o prostituată de lux s-a despărţit de un prostituat după un scenariu ieftin, făcut pe genunchi şi previzibil din ziua în care au anunţat că s-au cuplat. Şi absolut toată lumea a vorbit despre asta. Dacă nu aţi auzit de divorţul Biancăi Drăguşanu de Victor Slav, felicitări! Înseamnă că trăiţi într-o peşteră.
Aş vrea ca toată lumea care a vorbit azi de Bianca şi Slav să moară de cancer. Ştiu că aş intra şi eu pe listă, cu articolaşul ăsta, dar sunt ok cu asta. Aş crăpa pentru o lume mai bună.
Nu folosesc metafore. Ăştia doi sunt prostituate în cel mai pur sens al cuvântului. Trăiesc din futut pe bani. Să vă explic cum vine. Există o pătură mare de politiceni/afacerişti îmbogăţiţi din afaceri cu statul şi chestii de gen. Majoritatea sunt bogaţi, cu pula mică şi proşti făcuţi grămadă. Mulţi au şi fii la fel de bogaţi, cu pula mică şi proşti făcuţi grămadă. Ca orice om cu pula mică, au nevoia să se laude cu ce au futut. Şi aici vine iarăşi partea cu bârfa de la început, că sunt băiat deştept şi îmi place să revin la idei din text. Nu au cum să se laude că au futut-o pe Marilena de la P2 că nu o cunoaşte nimeni. Aşa că fut prostituate de la TV. Ca să se laude la prieteni cu ceva cunoscut. Cam 100% dintre asistentele tv, 90% dintre cântăreţe şi 50% dintre prezentatoarele tv se fut pe bani.
Preţul la futut pe bani e în funcţie de notorietate. Notorietatea creşte prin cât de mult eşti văzut pe ecran. Atunci când te cerţi cu proaste la TV, curvă fiind, nu numai că primeşti bani de la televiziuni, dar îţi creşte şi tariful la supt pula. Normal că divorţul a fost regizat, ca şi nunta, ca şi toată relaţia. E o afacere care se bazează pe evenimente foarte personale şi foarte vizibile. Nimic nu e mai personal şi mai vizibil decât o nuntă şi un divorţ.
Absolut orice cuvânt spus despre oamenii ăştia le creşte cota. Nu contează că îi dispreţuieşti. Nu contează nici că vorbeşti despre ei doar ca să le spui altor oameni cât de puţin îţi pasă. Vorbeşti, au de câştigat. Oameni de căcat care există doar din cauză că vorbiţi despre ei. Nimic din ce fac nu contează pentru nimeni. Un căcat şi atat. Schimbaţi subiectul. Schimbaţi subiectul. Evitaţi orice eveniment la care apare o maimuţă de tabloid. Scuipaţi în ochi orice om vorbeşte despre o maimuţă de tabloid. Schimbaţi postul când vedeţi o maimuţă de tabloid. Nici măcar un minut, să râzi de ea. Tu râzi, ea a câştigat.
Şi trăiţi fericiţi, ştiind că cu cât vorbiţi mai puţin despre ea, cu atât e mai mare şansa ca Bianca Drăguşanu să se întoarcă la ronţăit bile de rulmenţi de pe pula unui interlop de mâna a treia pentru o lingură de ciorbă, cum a fost destinul ei iniţial, până aţi venit voi şi nevoia voastră de bârfit oameni.
