Uneori mă întreabă lumea: „Centaure luminos, dar de ce ne înveţi tu cum să mîrlim pintenog la rărunchi toate categoriile ăstea de femei pe care în mod normal nu am vrea să le tuflim, pentru că e agravante?” Moment în care eu felicit interlocutorul că are responsabilitatea unui vocabular zglobiu, şi îi răspund simplu:
Pentru că asta înseamnă să fii vânător adevărat. Nu vânezi tot timpul fazan. Vânezi şi jder, şi dihor, şi gheonoaie, şi coţobag. Vânezi până şi dropie dacă găseşti. Vânătorul adevărat pune ochiul pe muiere, identifică clar ce vrea aia de la viaţă, ce visează de la un bărbat, şi simulează că e exact chestia aia până o fute. Şi dacă joci la categoria ţanţoşă, nu te dai bătut până nu-ţi iese. Că pula mea, toată lumea are nevoie de hobby-uri. Şi doar nu o să ne apucăm de colecţionat timbre.
Şi corporatista are şi ea avantajele ei, pe lângă multele dezavantaje. În primul rând, are curul tare. Cam pătrăţos, dar tare de la stat pe scaune proaste de la IKEA juma’ de viaţă. Al doilea e că-s stătute. Chiar dacă se fut des, tot stătute sunt. Mediul ăla corporatist mizerabil, cu sculat la ore fixe, cu toată munca aia fără suflet, cu aruncat cafele sub nas, cu birocraţie cretină, şefi agasanţi şi mii de alţi factori care fac din om un vierme fără valoare şi speranţă pur şi simplu stâlcesc orice urmă de sexualitate în fiinţa feminină. O strîng ca pe un arc într-o menghină. Şi dacă-i dai drumu’ de acolo vreo juma’ de oră nici n-o să-ţi vină să crezi cum se fute. Se prăvăleşte în pulă ca vaca-n păpuşoi. Fute cu o disperare pe care doar o creatură cu spiritul complet înfrânt o poate face.
Identificarea prăzii: O găseşti în barurile ălea unde e muzică de căcat şi fără sentiment, gen Radio Guerilla şi unde berea e cu 20% mai scumpă decât media. Să aibă impresia clientul că-şi permite, ce pula lui! O regulă clară pentru a descoperi un bar de corporatişti e să te uiţi la intrare dacă face karaoke. Cum porcii mănâncă căcat, cum labagii fac labă, aşa şi corporatiştii se duc la karaoke. Trebuie să fii o carcasă dezumanizată complet. O dronă sinistră, îndobitocită de drumul obtuz în viaţă pe care ai pornit din uter şi de la care nu ai deviat niciodată ca să te distrezi la karaoke. Să-ţi fi murit şi ultimul licăr de speranţă la autonomie cerebrală din ochi ca să ai impresia că e mişto să ragi pe melodiile altora, în public. Corporatista se duce acolo cu turma de corporatişti. Lumea ei e prea mică să aibă cerc social în afara muncii. Iese cu colegele la fel de corporatiste ca şi ea şi cu tipii de la muncă. Dârlăi tunşi scurt, cu pulovăr peste cămaşă, care beau salitos cu o felie de portocală şi vorbesc despre muncă şi lolcats. Că alte subiecte n-au.
Cum să o impresionezi: Trebuie să pari puţin noncoformist. Diferit de colegii ei. Să vadă un strop de anarhie în comportamentul tău, ca să te identifice ca mascul alfa. Atenţie! Un strop! Nu vrea unul care îşi scoate pula şi o dă de masă în bar. E exact ca profesoara-greva-foamei după greva foamei. Dacă-i dădeai un big mac, se îneca cu el. Corporatistei îi trebuie ceva care doar miroase a rebel, nu e chiar rebel. Că îi este extrem de frică de lucrurile imprevizibile. Aşa că ia-ţi cămaşa aia bună, scoate-o puţin din pantaloni, pune-ţi o cravată stridentă, care nu se potriveşte deloc cu ea şi pune-ţi adidaşii FĂRĂ SĂ TE LEGI LA EI! Şi gata. Eşti cel mai rebel lucru pe care l-a văzut în existenţa ei, fără să o sperii. Uită-te la calendar. Dacă e în timpul săptămânii, du-te de la 7 în bar. Că ăstea dacă e să fie, trebuie convinse pînă-n 9, la 10 să fii în ele şi la 11 deja să le laşi să se culce, că a doua zi la 6 tre să fie în picioare, că ştii cum e traficul dimineaţă (nu, nu ştii, dar prefă-te că ştii. Am auzit că e grav). E fără limită de oră în weekend, dar e plin de ei prin oraş şi rişti să faci supradoză de corporatişti.
Atitudinea generală pe care trebuie să o ai e „sunt pe pula mea”. Să pari genul de om care nu s-a sprijinit de nici o altă pulă decît de a lui în formare. E ceva plăcut, fără să iasă prea tare în evidenţă şi e complet nou pentru ea. Corporatiştii sunt nişte bâlbâiţi fără şira spinării. Deci, trebuie să o convingi că eşti din specie cu ea, dar la o etapă superioară de evoluţie. Împrumută un iphone sau un blackberry de la un amic homosexual şi intră în bar cu el la ureche, pe pula ta. Te opreşti lîngă ea şi grupul ei şi ţipi în telefon „hai las-o-n sânge, şi nu mă mai suna cu treabă când mă distrez că te pocnesc. Vorbim mâine la muncă. Rezolvă singur că îţi tai din concediu!”. Apoi trânteşti aparatura de homosexual la ea pe masă, ca şi cum erai acolo, fără să îi bagi în seamă pe restul din grup. Te uiţi la ea adânc, ca şi cum ar fi singura pizdă din tot barul şi îi zici: „Io mă duc să iau un salitos, tu ce bei?”. Astfel ai stabilit că:
1- Ea e extrem de interesantă
2- Restul din grupul ei sunt mult sub tine
3- Automat, dacă te fute o să se ridice puţin la nivelul tău, stârnind invidia şi admiraţia grupului ei de la muncă, care s-a stabilit că e sub tine.
Şi gata.
Acuma trebuie să ţii minte să eviţi următoarele greşeli:
Nu socializa mai mult de „salut” cu grupul ei. Fă-te că nu-i auzi când vorbesc spre tine. Cum ai stabilit de la început că le eşti superior, o să se coalizeze să-ţi blocheze cucul. Dar cum nu au coaie, o să-şi perimită să facă asta doar dacă le dai atenţie.
Nu te scărpina la pulă.
Nu bea bere normală. În concepţia lor e pentru oameni săraci. Strici toată iluzia de upper management.
Nu îi cafti niciun coleg. Deşi majoritatea gagicilor sunt fleaşcă când le pocneşti o cunoştinţă, că de, asta e natura umană, ăstora le e mult prea frică să nu-şi strice relaţiile de la muncă să aprecieze că i-ai dat o bastârcă în frunte lui Liviu de la HR.
Replici de agăţat:
Văd o oportunitate de promovare între ţâţele tale în seara asta.
Colegii tăi ştiu să facă circulare cu limba?
Ai văzut vreodată pulă sculată?
Ce faci cu resursele umane, scuipi sau înghiţi?
Te fac să te simţi om, fă!
