♡︎OUR SCORES♡︎

7

Perspectivă Yoongi

În timp ce o așteptam pe Yoona am decis să fac ceva de mâncare,dar m-am răzgândit pe parcurs fiindcă nu vream să dau foc la bucătărie,așa că am chemat bucătarul să gătească.Între timp am primit un telefon de la manajer.

-Bună ziua! îi răspund eu cu politețe.

-Bună!Yoongi uite ce este,ieri după ce ai ieșit de la agenție paparazzi au fost cu ochii pe tine. când aud asta un nod mi se pune în gât.

-Vreți să spuneți că mi-au făcut poze atunci când eram cu Yoona? spun eu oarecum alarmat de cele întâmplate.

-Pot să-ți spun să stai liniștit deoarece oamenii niștri au avut grijă să nu se afle,dar tu ar trebui să-i soui ei de toate lucrurile astea.A da și va trebui să stea cu tine în casă pentru a vă proteja pe amândou de camera sau de public.S-a înțeles?

-Da,am să-i spun,stați liniștit.La revedere! și îmi închide telefonul.

După ce închid apelul telefonic o aud pe Yoona cum mă întreabă :

-Ce trebuie să-mi spui?

-Haide să mâncăm și după am să-ți zic,ok? o întreb deoarece poate va fi greu pentru ea ce am să-i zic.

-Ok!

Ne așezăm la masa și începem să mâncăm,era o liniște de nedescris,cred că nici o data nu am mai fost într-o liniște de acest gen.

-Scuze că te întreb dar chiar mă roade curiozitatea.Eu încă nu îți știu numele.Poți te rod să mi-l spui? spune ea foarte timidă,nici o dată n-am mai văzut pe cineva așa de timid și de frumos.

-Oh,chiar așa eu îl știu pe al tău.Păi atunci pe mine mă cheamă Yoongi! spun și mă ridic și fac o plecăciune,semn că îmi pare bine.

Când terminăm de mâncare ne îndreptăm spre sufragerie și acolo ne așezăm pe canapea,nu foarte departe unul de celelalt.

-Uite trebuie să-ți spun niște lucruri. spun eu cu un calm în glas.

-Ok, ce este?

-Păi cu ce să încep?

-Cu începutul. spune ea,și mă face să chicotesc.

-Dacă e s-o luăm cu începutul, ai fost acceptat drept compozitoare,practic o să lucrezi cu mine. când aude ce îi spun rămâne ușor surprinsă.

-Serios!?

-Dap,a și de acum te muți la mine.

-Ce???De ce?? mă întreabă ea alarmată

-E vina mea,deoarece eu nu am fost ieri atent când te-am prins ca să nu pici,și din cauza asta presa e acum cu ochii pe mine și managerul a spus că e mai bine așa,fiindcă dacă nu o să dăm de bănuit. îi spun explicândui.

-Și asta înseamnă că nu mai pot ieși afară? mă întreabă dezamăgită.

-Nu pot să zic nici da nici nu,deoarece vei putea ieși afară când nu va fi nimeni pe afară.

-Dar cu lucrurile mele ce fac?Adică cum mi le I-au/

-A da,lucrurile tale,va veni un angajat de al meu și îi vei da cheia de la casa ta și o să-ți aducă lucrurile tale.

Capitolul ăsta e un pic mai lung,dar nu am știut cum să-l termin.Sper să vă placă.